Ce sunt convingerile? Convingerile reprezinta tipare ale gandirii, „pareri ferme asupra unor lucruri” pe care ni le formam de-a lungul experientei de viata. Sunt opinii despre noi insine, despre altii si despre lume. Ele ne influenteaza viata, existenta, relatiile cu cei din jur si uneori ajungem sa ne traim viata pe „pilot automat”. Ajungem sa facem anumite lucruri pentru ca „asa trebuie” fara a ne mai gandi la beneficii sau dezavantaje.

Cum se formeaza convingerile? Parintii sau persoanele investite de noi cu autoritate (echivalentele figurilor parentale) se afla la originea multora dintre convingerile noastre. Aceste „pareri” opereaza ca o profetie autoimplinita si actionam astfel incat sa ne dovedim validitatea si valoarea propriilor convingeri. In timp, convingerile devin din ce in ce mai puternice, iar noi continuam sa traim potrivit lor zi de zi.

Psihologul Jacques Salome evidentiaza doua tipuri de convingeri: pseudorealiste si normative. Cele pseudorealiste se refera la ceea ce suntem, la ce sunt ceilalti, la cum sunt relatiile si la cum este lumea. Convingerile normative definesc cum ar trebui sa fim, sa fie ceilalti, sa fie relatiile, sa fie lumea.

In continuare va propunem o serie de exemple de convingeri, iar in final o povestioara care subliniaza foarte bine modul cum lasam convingerile sa preia fraiele in viata noastra. Va suna familiar?

„In viata poti obtine tot ceea ce-ti doresti.”
„Trebuie sa muncesti din greu ca sa avansezi in viata.”
„Nu poti avea incredere in oameni.”
„Esti un artist innascut.”

«O femeie statea in bucataria ei si pregatea o friptura de vita la cuptor pentru cina. Fiica ei mai mica o urmarea cu privirea ca sa vada cum pregateste mancarea si a intrebat-o: „Mamico, de ce ai taiat bucatile din margine de la friptura de carne de vita?”
Iar mama i-a raspuns: „Scumpo, asa se prepara.”
„Dar de ce?”
Iar mama a trebuit sa stea sa se gandeasca o secunda si sa recunoasca: „Nu stiu exact de ce. Asa facea mama mea si sunt convinsa ca avea un motiv bun pentru asta.”
„Haide s-o intrebam pe bunica atunci.”
Asa ca femeia si-a chemat mama si i-a pus aceeasi intrebare. Femeia mai in varsta a trebuit sa recunoasca la randul ei ca nu stia nici ea de ce facea acest lucru, dar proceda asa pentru ca si mama ei prepara reteta in acel fel.
Asa ca au chemat-o pe batrana, care in acel moment avea 90 de ani, si au intrebat-o de ce taia bucatile din marginile fripturii inainte de a o pune la cuptor.
„Pai”, a spus batrana, „pentru ca nu aveam o cratita suficient de mare in care sa o pun.”» (extras din cartea „Viata trece repede – traieste-o din plin” de Loretta LaRoche)

Exista convingeri care ne ajuta sa ne atingem adevaratul potential si exista convingeri autolimitative care ne limiteaza performantele. Ce este important de stiut este faptul ca toate convingerile noastre se pot schimba daca permitem acest lucru (daca facem ceea ce am facut dintotdeauna, vom obtine ceea ce am obtinut intotdeauna). Cum ar fi daca ne-am provoca convingerile autolimitative? Ce ar fi sa scoatem la iveala ce este mai bun din noi si sa devenim niste diamante slefuite?