Literatura analtica vorbeste mult despre aceste doua fenomene psihice si mai putin despre stadiul emotional, experimentat in metabolismul mental sanatos si numit de Frederick Perls – expresie. Pentru a fi sanatos, normal, trebuie sa-ti exprimi emotiile si ideile, nu sa le proiectezi sau sa le introiectezi.

Proiectia si introiectia sunt in esenta fenomene inconstiente. Cel care proiecteaza nu poate face o distinctie clara intre lumea interioara si cea exterioara. El vizualizeaza in lumea din jurul sau elemente ale personalitatii sale cu care refuza sa se identifice. Persoana le traieste in exterirul limitelor Eului reactionand in consecinta prin agresivitate.

Proiectam atunci cand incercand sa scapam de culpabilitate cautand vinovati sau tapi ispasitori. Sentimentele de culpabilitate sunt o povara iar proiectiile propriei culpabilitatii prezinta avantajul de a aduce un sentiment de usurare temporar, insa priveaza personalitatea de functii ale eului precum contactul cu trairea, identificarea si responsabilitatea.

Auzim in jurul nostru persoane care din vina lor arunca responsabilitatea pe seama “vremurilor dure pe care le traim”, sau a “fatalitatii”, din “voia Domnului” sau “era singura varianta”.
Absorbtia lumii se face in introiectie. Vorbim despre introiectie atunci cand o persoana asimileaza ceva din exterior ca si cum i-ar apartine - il adopta si il asuma. Introiectia actioneaza cu un scop precis si, anume, aparare impotriva angoasei dar si intensificarea functiilor psihice.

Parintii reapar in personalitatea copiilor in calitate de constiinta. Desi uneori unii parinti nu sunt neaparat severi in realitate, ei pot neutraliza prin gentiletea lor agresivitatea copiilor, impiedicand astfel trairea ei. Devenit adult, un astfel de copil poate fi asaltat de sentimente de culpabilitate si repros care ii sunt dictate de propria constiinta.

Ceea ce are loc este proiectarea agresivitatii prin tendita spre repros asupra propriei constiinte, fiind convins ca aceasta il ataca. O constiinta hipersevera nu poate fi vindecata decat atunci cand autoreprosul s-a transformat in abordare a obiectului. Dezvoltarea normala a personalitatii nu poate aparea in situatiile de interdictii ci atunci cand se exprima emotiile si ideile prin expresie.

Ceea ce este introiectat nu este dizolvat, nu este mestecat ci inghitit, astfel se dezvolta o fixatie temporara sau permanenta. Este evitata distrugerea si impiedicata asimilarea ceea ce face ca situatia sa ramana incompleta, ca un nod in gat, sau ca atunci cand bolul alimentar ramane nedigerat in stomac. Nici voma si nici diareea, luate ca actiuni urgente impotriva obiectului introiectat nu ajuta la dezvoltarea personalitatii.

Prin terapie, materialul introiectat, fiind fractionat, se transforma in material asimilabil – emotii, care sunt descarcate si aplicate si contribuie la dezvoltarea personalitatii.

La fel ca si metabolismul alimentar, exista si un metabolism mental. Intr-un organism sanatos, hrana fizica si mentala este asimilata si transformata in energii care la randul lor sunt intrebuintate in cadrul unor activitati. Materialul indigest este descarcat si indepartat, prin travaliu si emotii, fiind un deseu pe care il exprimi, fara a-l introiecta sau proiecta.

In pseudo-metabolism, materialul absorbit este insuficient asimilat si ori este retinut peste masura in interior, ducand la constipatii si intoxicatii, ori paraseste personalitatea mai mult sau mai putin neutilizat, ducand cu sine energii in afara sistemului.

Hrana nu poate fi absorbita decat daca este pregatita in mod corect prin masticatie, salivare etc. Materialul introiectat ramane la exteriorul organismului, fiind perceput ca un corp strain, care provoaca agresiune dentala sau dorinta de a se debarasa de el. Materialul este defecat, nu ca un deseu, ci ca proiectie. El nu dispare din lumea celui care proiecteaza, ci numai din personalitatea sa.

Pentru a intelege patologia pseudo-metabolismului trebuie avut in vedere si rolul pe care il joaca defularea dezgustului in acest proces. Introiectia corespunde trecerii mult prea rapide a hranei in zona orala. Daca chiar am gusta din unele alimente, ele ne-ar provoca dezgust si vomismente. Evitam aceste lucruri, inghitind rapid, refuland dezgustul.

Gustul si perceptia hranei este cenzurata. Hrana mentala - cunoasterea este inghitita la intamplare.
In procesul terapeutic, devenim constienti de eliminarea elementelor nedigerate si acumulate, prin asimilare si expulsie.
Pierderea energiilor prin proiectii si introiectii, adica prin lipsa asimilarii, atrofiaza personalitatea, iar imunitatea scazuta a Eu-lui pune in evidenta primii pasi spre nevroza