Ca si parinti suntem tentati sa credem ca daca asiguram necesarul de trebuinte despre care credem noi ca sunt importante, sa consideram ca ei, copii nostrii sunt lipsiti de griji.
Iar asta ne poate conferi linistea ca ne-am indeplinit datoria.
Mare parte din noi este posibil sa fim tentati sa spunem ca doar in familiile cu probleme, cele cu divorturi, certuri dese, saracie copii sunt afectati.
Oare sa fie asa?
Ce au micutii nostrii de zis aici?
Cu totii ne dorim ca si copilul nostru sa fie in pas cu cele mai noi cuceriri ale tehnologiei si ne bucura cind vedem ca in comparatie cu noi foloseste poate mult mai bine de exemplu computerul
Desi cu ceva timp in urma, puteam vorbi despre acest lucru ca fiind doar apanajul adolescentilor acum virsta a scazut mult astfel incit folosirea calculatorului apartine unor virste din ce in ce mai mici
Nimeni nu spune ca nu ar trebui sa tinem pasul cu tehnologia
Pericolul care deriva de aici se refera la folosirea in exces a acestei tehnologii uitind de fapt ca a fost inventata pentru a ne veni in ajutor si nu pentru a ne lasa folositi de ea
De fapt referirea se face la lumea virtuala, fie ca vorbim de jocuri video, fie ca vorbim de internet si, chiar a conversatiilor prin intemediul messului sau chatului
In toate trebuie sa existe un echilibru iar pledarea aici vine din faptul ca uneori fara sa ne dam seama acest “echilibru” nu mai exista, transformindu-se in dependenta
Desi s-a scris poate mult pe tema aceasta, a dependentei, as spune, mai corect ar fi sa folosim termenul de REFUGIU in lumea virtuala, iar un semnal de alarma sau o readucere aminte despre acest lucru intotdeauna este binevenit
Pericolul este ca se ajunge rapid la izolare, la lipsa si imposibilitatea socializarii cautind in permanenta acea lume in care s-au obisniut- lumea virtuala
Trecerea la lumea reala poate determina anxietate, depresie.
Aceasta ii pare ostila, pentru ca nu este invatat sa ii faca fata; iar asta paradoxal il reintoarce inapoi catre virtual, unde acolo este o lume lipsita de imperfectiuni, si ”acolo se vede ce este mai frumos”, iar daca ceva nu ne place putem sa o luam de al capat sau sa evitam sa facem fata.
Chiar si retelele de socializare intr-o anumita masura nu pot inlocui adevarata socializare care inseamna intinlnirea cu celalat in totalitatea lui .
Si daca parintele poate spune ca are un copil cuminte care nu umbla pe oriunde, sta in casa si asta il face sa spuna ca este si supravegheat, poate sa nu fie asa
Se poate observa ca el incepe sa comunice din ce in ce mai greu cu familia, colegii sau prietenii.
Interesul si atentia lui sunt indreptate catre acele medii, iar ceea ce se intimpla in jurul lui nu mai prezinta atractie

Bineinteles ca timpul nostru este limitat si ca avem o multitudine de sarcini si ca este mult mai usor sa stim ca intr-un fel copilul are ce face si nu poate pati nimic.
Lucrul acesta insa nu substituie din nici un punct de vedere nevoile reale ale copilului
Pentru dezvoltarea lui psihologica armonioasa are nevoie de interactiunea cu cel care ii este mai aproape, cu parintele lui, care sa nu il abandoneze unei masinarii.
Are nevoie de de prezenta parintelui pentru interiorizarea unui model autentic, real, cu sentimente, comportamente si actiuni reale si nu cu fapte si personaje fabricate dar care pot devei modele interiorizate si puncte de reper pentru copil, ceea ce il va face un inadaptat al vietii de zi cu zi.
Are nevoie de hrana psihologica, de afectivitate, de apreciere, incurajare, ceea ce o masina nu poate oferi in mod autentic, real.
Are nevoie de a experimenta intilnirea cu celalalt, interaciunea reala, pentru a invata sa se exprime, sa se adapteze, sa ofere si sa ceara, sa aibe esecuri dar si bucurii, sa invete sa intre in relatie autentica si sa o construiasca
Cum s-ar traduce ?
Are nevoie de parinti care sa nu se refugieze in spatele lipsei de timp si cu care sa isi petreaca o mare parte din timp jucindu-se, experimentind, invatind

Liliana Puchea
Psihoterapie
Consiliere psihologica