Copiii sunt fascinaţi de jocul cu nisip. Este suficient să îi privim cu atenţie pentru a ne da seama cât de captivantă este această activitate pentru prichindei. Şi nu întâmplător este aşa. Psihologii au o explicaţie: simplul contact cu nisipul are efect relaxant asupra copilului şi, vom vedea în continuare, că are chiar efect terapeutic.

"Nisipul poate fi modulat cu ajutorul apei, copilul poate să creeze ceva, poate face un lucru care are o însemnătate foarte mare pentru el", spune psihologul Ioana Panculescu. Aşa că, acum vara, când copiii adoră să îşi petreacă timpul afară, încurajaţi-i să se joace cât mai mult timp cu nisip. Iar dacă vă petreceţi concediul la mare, nu ezitaţi ca pe plajă să faceţi castele de nisip împreună cu copilul dumneavoastră. Acest joc este un excelent mod de comunicare al copiilor cu adulţii şi cu ceilalţi copii. Prin ceea ce creează în nisip, copilul transmite uneori mult mai mult decât poate exprima prin cuvinte. Aşadar, acordaţi-i copilului toată atenţia când se joacă în nisip. Este posibil să aflaţi lucruri noi despre micul năzdrăvan.

De la 2 ani şi jumătate
Jocul în nisip poate fi mai mult decât un simplu joc. El este chiar o formă se­rioasă de terapie, pentru că, potrivit psihologilor, aceasta este o modalitate excelentă prin care copiii îşi rezolvă prin propriile forţe pro­blemele şi traumele. Când acest joc este îndrumat de un psiholog, vorbim deja despre terapia prin jocul cu nisip. Despre cum se desfăşoară această formă de terapie şi care sunt avantajele ei ne vorbeşte psihologul clinician Ioana Panculescu, specialist în terapia prin jocul cu nisip.

Această terapie este recomandată copiilor cu probleme emoţionale, conflicte interioare, traume, putând fi practicată chiar şi de la vârste foarte mici: doi ani şi jumătate-trei ani. "În cabinetul de psihoterapie, copilului i se pun la dispoziţie două lădiţe cu nisip: o lădiţă cu nisip ud şi o lădiţă cu nisip uscat. De asemenea, micuţul poate alege de pe rafturi figurine sau miniaturi din diverse categorii: oameni, personaje din poveşti, desene animate, filme etc., animale do­mestice şi sălbatice, plante, clădiri ş.a.", spune psihologul Ioana Panculescu.

Cum se desfăşoară şedinţele
În prima fază, psihologul vorbeşte cu părinţii şi le explică în ce constă această terapie, fără ca aceştia să asiste ulterior la şedinţele de terapie. Numai în cazul copiilor foarte mici, părintele este lăsat la prima şedinţă să stea în cabinet, într-un loc unde micuţul să ştie că mami sau tati este acolo şi se simte în siguranţă, însă părintele nu vede ceea ce creează copilul în nisip.

Iată cum i se poate adresa psihologul copilului: "S-ar putea să am o sarcină pentru tine. Avem două lădiţe, una cu nisip ud şi una cu nisip uscat, poţi folosi orice miniatură vrei de pe raft pentru a crea o poveste. Eu voi sta lângă tine şi voi realiza o hartă. Atunci când termini, eu voi fi lângă tine şi o să ne uităm amândoi la imaginea creată în nisip".

"Copilului i se oferă libertatea de a crea «o lume» după propriul plac, într-un cadru protector, care este creat de relaţia cu lădiţa cu nisip şi terapeut. În acest timp, terapeutul asistă şi observă experienţa simbolică pe care o expune copilul. Terapia prin jocul cu nisip se bazează pe ideea de libertate, de fac ce vreau, îmi creez o lume unde nu există reguli", explică psihologul Ioana Panculescu. După ce termină "creaţia", terapeutul îl întreabă pe copil dacă imaginea lui are un titlu, o poveste. La sfârşitul fiecărei şedinţe, terapeutul fotografiază imaginile din nisip şi le va păstra într-un loc sigur. Terapeutul asistă procesul terapeutic şi conţine imaginile pe care copilul le creează în nisip la fiecare şedinţă.

"Radiografia psihicului"
Crearea imaginii în lădiţa de nisip, care este o imagine tridimensională, are un impact foarte mare asupra copilului, practic este o radiografie a ceea ce se întâmplă în psihic, consideră psihologul Ioana Panculescu. Ju­cându-se în nisip, copilul scoate la suprafaţă conflictele interioare, teme­rile şi le poate rezolva. De exemplu, poate alege anumite figurine cu care este în conflict, pe care le pedepseşte sau le distruge, iar astfel dispare şi tensiunea interioară. Pentru un psihoterapeut cu experienţă în terapia prin jocul în nisip, această activitate este una dintre cele mai bune modali­tăţi prin care se poate stabili un dialog cu copilul, prin care se pot accesa stările, trăirile, sentimentele unui copil.

Pe parcursul terapiei, psihologul discută cu părinţii despre emoţiile sau traumele pe care copiii le scot la iveală. Astfel, părintele ştie cum să se comporte în continuare cu micuţul aşa încât problemele să nu reapară.

Depresie, deficit de atenţie
Terapia prin jocul cu nisip dă rezultate foarte bune în cazul copiilor cu probleme de comportament şi adaptare în colectivitate (grădiniţă, şcoală, grupuri de copii în parc), al celor cu diverse traume (divorţul părinţilor, schimbarea domiciliului, agresiuni). De asemenea, prin această terapie se intervine cu succes în fobii, în depresie, în sindrom cu deficit de atenţie (ADHD).

Crearea imaginilor în nisip activează foarte mult inconştientul. Terapia prin jocul cu nisip este ca un vis, permite accesarea inconştientului astfel încât acesta să iasă la suprafaţă, adică să se ridice la nivelul conştientului. În felul acesta se rezolvă conflictele interioare.

Aceasta este o terapie nonverbală, nondirectă. Potrivit psihologului Ioana Panculescu, din punct de vedere neurologic, în terapia prin jocul cu nisip, se lucrează cu emisfera dreaptă, care este sediul gândirii fără limbaj, al imaginaţiei şi intuiţiei, al înţelegerii nonverbale, al recunoaşterii formelor, al percepţiilor spaţiale.

sursa Jurnalul National ,Steluta Indrei