Cum se apara mintea

Apararile sunt operatii mentale ce inlatura din constiinta componentele afectelor neplacute. Aceste emotii neplacute sunt anxietatea, depresia si furia. Continutul ideatic al acestor afecte provine din perceptii, din experienta localizata in orice stadiu de dezvoltare si pana la momentul prezent, si poate avea o baza reala, fantasmata, sau o combinatie a celor doua.
Mintea umana impiedica accesul in constiinta al sentimentelor prin diverse mecanisme de aparare. Exista un numar infinit de aparari, descoperirea psihanalizei este ca aproape orice activitate poate constitui o aparare. Indiferent de activitatea mentala sau de comportamentul manifestat, daca acestea il protejeaza pe individ de trairea unor emotii neplacute, ele au rol defensiv.
In general emotiile neplacute stau la baza problemelor cu care se confrunta indivizii, datorita mobilizarii unor aparari cu caracter dezadaptativ.
Afectele care produc neplacere au doua componente: o senzatie neplacuta, la care se adauga gandul ca ceva ingrozitor este pe cale sa se produca sau ca déjà s-a intamplat.
La ce bun diagnosticarea acestor mecanisme?
Ele ajuta procesul terapeutic in explicarea unor fenomene, ca de exemplu uitarea a ceva important, sa zicem o intalnire. Individul nu mai are in constiinta programarea intalnirii si isi aminteste mult mai tarziu, cand déjà este inutil, ca avea stabilita intalnirea. Realizeaza apoi ca nu dorea de fapt sa se intalneasca cu persoana respectiva. Mintea a scurcircuitat gandul intalnirii pentru a-l proteja pe individ de neplacerea produsa de rememorare, continutul a fost pastrat insa dar nu a putut fi recuperat la timp pentru a ajunge la intalnire. In functionarea mentala acest proces este de cele mai multe ori inconstient, automat: anumite ganduri sunt eliminate din constiinta, adica uitate. Reprimarea, de exemplu indica uitarea intentionata, in timp ce refularea semnifica o uitare inconstienta.
Sarcina terapeutului consta in a determina natura problemei care afecteaza reteaua de acomunicare dintre inconstient si constient, pentru a facilita inlocuirea apararilor defectuoase si inutile cu unele mai realist adaptate la nevoile unui adult. Lucrurile pot fi si mai complicate, unele probleme mentale se datoreaza nu numai apararilor, ci sunt consecintele unei functionari deficitare la nivelul altor functii mentale. Sentimentele il pot coplesi pe individ, blocand capacitatea de organizare a gandirii si pe cea de concentrare.
Cand un individ intarzie la un curs care ii displace profund, iar profesorul il ridiculizeaza din aceasta cauza, este foarte probabil ca aceasta defensiv sa evite acel curs, si probabil sa provoace pedeapsa din partea profesorului, pentru a se elibera de o vinovatie resimtita.
Majoritatea afectelor pot fi utilizate atat in mod adaptativ, cat si dezadaptativ.
Mecanismul de aparare numit proiectie este un mijloc mental folosit impotriva unui afect, cam in acelasi mod in care este folosit un ciocan pentru a bate un cui.
Proiectia se intampla atunci cand se atribuie altei persoane reprezentarile mentale a propriilor emotii, pulsiuni sau dorinte, distorsionand modul in care este vazut celalalt.
Majoritatea apararilor sunt utilizate pentru gestionarea afectelor determinate de confictile din interiorul mintii, ele pot impiedica constientizarea oricarui continut sau functie mentala ce implica dorinte sexuale sau ostile, remuscari si perceptii ale realitatii.
Umorul poate fi folosit ca mecanism de aparare impotriva constientizarii sentimentelor de tristete pentru a proteja.
Generalizarea este cand aloci o caracteristica prezenta la o anumita persoana intregului grup pentru a nu fi nevoie sa urasti acea persoana atat de mult.
Normalizarea apare atunci cand fiind dureros sa accepti ca ai o tulburare emotionala, incerci sa te convingi ca, de fapt, totul este in regula si ca treci doar printr-o perioada dificila vietii, asa cum li se intampla tuturor.
Grandiozitatea este parerea excesiv de buna despre tine, chiar daca aceasta nu este impartasita de nimeni altcineva. Acest mecanism te protejeaza de confruntarea cu propriile limite, ceea ce ti-ar produce neplacere.
Evitarea este atunci cand ocolesti acele situatii a caror semnificatie simbolica iti trezeste afecte conflictuale.
Reticenta este cand refuzi sa vorbesti, pentru a evita dezvaluirea unor aspecte neplacute legate de propria persoana.
Si, lista poate continua la nesfarsit.