Despre psihoterapie

Prin psihoterapie intelegem diferite tipuri de ajutor primit din partea unui specialist in tulburari din sfera psihismului. Exista multe scoli sau orientari in psihoterapie si, de asemenea, exista multe motive pentru care o persoana se adreseaza unui psihoterapeut. In ciuda diferentelor dintre diversele tipuri de psihoterapie, toate reprezinta "interventii" in viata cuiva, cu scopul de a schimba intr-un fel modul in care persoana respectiva priveste un anumit aspect sau felul in care percepe lumea. Dat fiind numarul mare de orientari in psihoterapie, este indreptatita intrebarea: Pe care o aleg? Vom spune de la inceput ca nu consideram ca exista o diferenta de valoare intre acestea, ci diferente ce tin mai ales de personalitatea celor care le aplica. Pentru a raspunde intr-un fel la intrebare, vom spune cateva cuvinte despre tipurile majore de psihoterapie. Abordarea psihodinamica priveste nevroza ca simptom extern al unor traume nerezolvate, conflicte interioare. Adeptii acestei variante, trateaza tulburarile mentale prin intermediul unei discutii, in care terapeutul isi ajuta clientul sa gaseasca legaturi intre simptom si conflictele ascunse care ar sta la baza acestuia. Psihoterapia comportamentala trateaza chiar comportamentele, ca si perturbarile ce trebuie modificate. Tulburarile sunt vazute ca si modele comportamentale invatate si nu ca simptome ale unei afectiuni mentale. Comportamentele sunt transformate in multe feluri, cum ar fi, de exemplu, programul de intarire (procedura bine definita pentru intarirea unui raspuns dat numai pentru o anumita perioada de timp cat apare) sau alte tipuri de interventii. Psihoterapia cognitiva incearca sa restructureze felul in care o persoana gandeste, prin atentia acordata opiniilor distorsionate exprimate de aceasta in legatura cu cauza unei probleme. Restructurand felul in care gandeste, se schimba felul in care persoana defineste si explica dificultatile, ajutand-o astfel sa faca fata problemelor. In fine, psihoterapeutii orientarii umanist-existentialiste pun accent pe valorile intrinseci ale clientului. Efortul lor este directionat catre autodeterminare, crestere psihologica sau intelegerea importantei libertatii de alegere. Am putea spune ca acesta forme de psihoterapie se concentreaza mai ales pe imbunatatirea aspectelor de viata ale individului, decat pe corectarea simptomelor. In ultimii ani, o tendinta ce pare a castiga tot mai mult teren este constituita de asa-numitele terapii integrative in care se regasesc elemente din mai multe scoli de psihoterapie. Cel mai adesea, o persoana apeleaza la psihoterapie cand comportamentul sau de zi cu zi intra in conflict cu criteriile sociale de normalitate si/sau cu propriul simt de adaptare adecvata. Cineva vine la cabinet dupa ce a incercat , fara succes, sa faca fata propriilor probleme; aceasta persoana se poate decide singura sau poate fi sfatuita de prieteni, familie, medici etc. In unele cazuri, discomfortul psihologic asociat problemelor medicale de durata poate fi ameliorat prin psihoterapie. De asemenea, diversele schimbari ce pot interveni, de la lipsa unui loc de munca si pana la pierderea unei persoane apropiate, pot declansa sau inrautatii anumite disfunctionalitati la nivel psihic, fiind necesar ajutorul extern specializat. Un segment important din cei care vin la psihoterapie, este constituit de studentii care vor sa-si imbunatateasca performantele academice sau relatiile interpersonale.Am enumerat aici doar cateva dintre posibilele motive pentru care cineva vine, sau ar trebui sa vina la psihoterapie. In realitate, psihoterapia ar trebui sa faca parte din igiena de viata a fiecaruia, la fel ca si o dieta adecvata, odihna sau recreerea.