Explicatii si interpretari ale conduitei sexuale

Psihanaliza ( prin Sigmund Freud) a permis rediscutarea explicatiilor care vedeau,printre altele,in perversiunile sexuale sau in frigiditate,anomalii constitutionale. Freud le-a considerat ca fiind conduite infantile retardate (anormale) la adulti. Sexualitatea a fost un subiect tabu pana la aceste abordari prin care au inceput numeroase studii privind ansamblu de caractere morfologice,fiziologice si psihologice legate de sex,ca fenomene ale vietii sexuale.
Functiile sexualitatii nu se limiteaza la reproducere biologica. Dincolo de aceasta functie biologica se deosebeste o sexualitate regenerativa,una fortificativa si una selectiva.
Dupa Freud, comportamentul sexual reflecta caracteristici de esenta ale unei persoane umane, atitudini fata de sine, fata de viata, fata de lume. Viata sexuala nu incepe, dupa Freud, la pubertate ci in prima copilarie. Freud a stabilit cronologia etapelor prin care trece in mod normal sexualitatea copilului avand drept criteriu activismul zonelor erogene (care provoaca placere si relaxare) preponderente dupa varsta.In primul an de viata,zona bucala este zona tuturor satisfactiilor.In al doilea si al treilea an interesul se deplaseaza catre zona anala.Intre 3-5 ani, organele genitale devin prevalente (apare masturbatia). De la 6 ani pana la adolescenta, in timpul somnului apar pusee sexuale latente.In aceasta etapa are loc orientarea catre sexul opus.
Nu pot fi ignorate nici contributiile lui Alfred Kinsley, cu vastele sale anchete asupra comportamentelor sexuale umane, dar mai ales William Masters si Virginia Iohanson care au studiat foarte complex componente electroencefalografice si electrocardiologice in comportamentele sexuale.
Exista doua categorii de tulburari si de patologie a sexualitatii. O categorie este legata de patologia anatomica,alta de conduitele sexuale. Si una si alta pot fi marginale si grave.
Tulburari mai discrete se manifesta prin conlucrarea caracteristicilor sexuale secundare foarte devreme sau foarte tarziu. Uneori acestea apar la tinerele fete evident la 7-8 ani, iar la baieti la 9-10 ani. Pot sa se manifeste cu pilozitate pubiana sau ca dezvoltare a glandelor mamare sau cu intarzieri ale maturizarii anatomice si functionale.
Conduitele sexuale timpurii pun in evidenta masturbatia care consta in manipularea organelor genitale pentru a provoca satisfactia voluptoasa,orgasmul. Onanismul nu provoaca tulburari mentale, cum se credea in prima jumatate a secolului nostru,dar provoaca sentimente de culpabilitate,izolare,nedezvoltare a conduitelor sexuale. Uneori are loc lipsa dezvoltarii puberale(eunucoidism la baieti) sau si ginecomastie (marirea glandelor mamare).
Patologia mai grava se manifesta mai grav la adulti prin masochism, sadomasochism si sadism, conduite sexuale ce implica agresivitatea returnata spre altii sau spre tine, homosexualitate (deturnarea dorintelor sexuale spre acelasi sex), pederastie (masculina) si lesbianism (feminina), hemafroditism (persoana dotata cu malformatie congenitala privind prezenta ambelor organe sexuale la o persoana, cu caile genitale mixte si imperfecte).
Sexul poate fi vazut ca placut, inofensiv sau un eveniment periculos. De exemplu, intr-o societate se poate afirma ca sexul este cel mai bun lucru din viata, in vreme ce in alta se poate sustine contrariul.
Sigmund Freud a insistat asupra faptului ca sexualitatea este una din componentele ce stau la baza personalitatii umane, pentru ca energia sexuala este factorul motivator fundamental al conduitei. Freud sugereaza ca femeia poate experimenta sexualitatea matura numai prin orgasmul vaginal, ca rezultat al contactului sexual. Alte moduri de a avea orgasm, cum sunt stimularea directa a clitorisului,reflecta inadecvat feminitatea. Desi Freud a crezut ca intre orgasmul clitorial si cel vaginal exista deosebiri fizice si psihice, cercetarile ulterioare au dovedit ca cele doua sunt identice atat fiziologic cat si ca senzatiile pe care le produc.
La animale legaturile sexuale sunt performate instinctiv.Formele si ciclurile lor variaza de la o specie la alta. La om aceasta variatie este considerabila si nu putem sa explicam aceste diferente numai pe o baza instinctuala. In consecinta, teoreticienii au inceput sa se intereseze de factorii cognitivi care influenteaza alegerea sexualitatii.
Paul Abramson (1981) a elaborat un model al sistemului sexual, avand in vedere presupozitia ca toate deciziile cu privire la exprimarea sexuala sunt controlate de un mecanism reprezentat ca o schema cognitiva.
In acest model, structurile cognitive influenteaza major conduita sexuala. Structurile cognitive sunt formate pe baza unor input-uri si ele, la randul lor, monitorizeaza variatia stimulilor sexuali pentru a determina expresia sexuala.
O multime de factori influenteaza structura cognitiva: standardele parentale, normele sociale, maturarea, experienta sexuala anterioara. De exemplu, parintii ne pot instrui cu privire la ceea ce este corect si decent in conduita sexuala. Alte norme si valori pot fi invatate de la biserica sau de la cel egali cu noi. Procesele de maturare, invazia pubertatii pot sa ne influenteze credintele cu privire la sexualitate. Experienta sexuala actuala - fantezia, mastrubatia sau legaturile sexuale afective - poate juca un rol important in dinamica credintelor noastre. Din suma acestor experiente, noi derivam un set de principii in legatura cu conduita sexuala.
Insa, pe langa experienta trecuta mai exista si alti factori ce determina conduita sexuala. O varietate de stimuli sexuali interni si externi pot actiona asupra ei si aceste evenimente sunt, de asemenea, procesate de structura cognitiva mediatoare. Intern, exista influenta hormonilor si a sistemului nervos. Extern, exista o multime de stimuli care pot fi asociati cu sexualitatea,cum sunt filmele erotice, romanele sau imaginea anumitor personaje particulare. Unele situatii pot sa incurajeze expresia sexuala: ambianta in care permisivitatea este sprijinita sau in care este utilizat alcoolul sau alt drog. Pe baza principiilor stabilite social, indivizii vor cantari acceptabilitatea anumitor forme de conduita sexuale si vor face eventual o alegere. Modelul propus de Abramson este complex. El se bazeaza pe doua presupozitii.Prima consta in aceea ca noi invatam din experienta anterioara,iar principiile invatate pot fi aplicate la diferite forme de conduita sociala,inclusiv la cea sexuala.Cea de-a doua subliniaza importanta cognitiilor sociale in jurul sexualitatii. Expresia (conduita) sexuala nu este una instinctuala, ci este mai degraba rezultatul gandirii rationale.
Evidenta ca invatarea joaca un rol important in definirea raspunsului nostru la stimulii sexuali este legata de problema conduitei heterosexuale in raport cu cea homosexuala. De ce unele persoane prefera parteneri sexuali de acelasi sex decat parteneri de alt sex? Pentru a raspunde, trebuie mai intai facuta distinctia dintre identitatea de gen si preferinta sexuala. Identitatea de gen inseamna la autoconstientizarea faptului de a fi barbat sau femeie. Teoriile initiale asupra homosexualitatii au presupus ca, pentru homosexual, identitatea de gen este opusa sexului biologic, adica barbatul homosexual se identifica pe sine cu femeia si deci prefera partenerul sexual barbat. Aceasta teorie, a inversiunii de sex-rol, sugereaza ca homosexualii se imbraca, actioneaza si se comporta pe cat posibil mai asemanator cu sexul opus. Studii mai recente au aratat ca identitatea de gen si preferinta sexuala sunt lucruri distincte si ca homosexualii nu confunda identitatea de gen, ci pur si simplu prefera parteneri sexuali de acelasi sex. Prin contrast,transsexualismul se refera la cazul in care identitatea de gen este in opozitie cu aparitia corporala proprie si cu organele sexuale. Scriitorul James Morris, devenit Jane Morris dupa operatia de schimbare de sex, descrie in felul urmator sentimentul transsexual: "m-am nascut cu un corp gresit,fiind feminin prin gen, dar barbat prin sex. Eu pot sa dobandesc fericirea numai cand unul este ajustat de altul" (Morris,1974).
Desi nu exista societate in care expresia homosexuala sa fie o forma dominanta, conduita homosexuala este prezenta de-a lungul intregii istorii. In Grecia antica, Sapho, nascuta pe Insula Lesbos (de aici termenul de "lesbianism"), scrie un inflacarat poem de dragoste, descriind atat dragostea heterosexuala, cat si dragostea homosexuala. Romanii erau la curent cu toate formele de conduita sxuala, dar odata cu crestinismul, normele privind conduita sexuala devin mai restrictive. In secolul al nouasprezecelea,Oscar Wilde a fost ruinat cand justitia l-a gasit vinovat de practici homosexuale.In SUA numeroase institutii au propus a se limita drepturile civile ale homosexualilor. Freud nu considera homosexualitatea o boala, dar este ambivalent in legatura cu normalitatea unei asemenea conduite. In 1973, Asociatia Americana de Psihiatrie scoate homosexualitatea de pe lista afectiunilor mintale, sprijinind astfel punctul de vedere ca alegerea partenerului de acelasi gen nu este in mai mare masura un indicator de tulburare decat este alegerea partenerului de acelasi sex.Investigatia extinsa, sponsorizata de Institutul Kinsey, arata ca persoanele care prefera partenerul de acelasi sex sunt la fel de bine adaptate, comparabil cu esantionul heterosexualilor. Majoritatea homosexualilor studiati sunt implicati in relatii regulate, sunt multumiti de slujba pe care o practica, au un cerc larg de prieteni si se descriu pe ei insisi ca fiind "destul de fericiti".
De ce totusi unii oameni prefera homosexualitatea? Explicatiile de orientare psihanalitica apreciaza ca experientele critice din copilarie pot sa determine preferinta sexuala adulta. Sunt invocati, drept factori determinanti, relatia cu mama si tata, natura experientelor sexuale si relatiile cu egalii. Storm (1981) sugereaza ca orientarea sexuala este rezultatul legaturii temporare dintre dezvoltarea fiziologica si dezvoltarea sociala. Daca impulsul sexual se dezvolta relativ timpuriu,atunci fanteziile erotice vor fi asociate cu acelasi sex din grupul de egali. Daca impulsul sexual se dezvolta mai tarziu, cand interactiunea sexuala cu alt sex este mai comuna, atunci fanteziile erotice si conduita asociata lor vor fi heterosexuale. Dar Storm invoca si argumentul natural, sugerand ca homosexualii, in general,cunosc mai devreme impulsul sexual. Studiile efectuate de Institutul Kinsey (1981) pe aproape 1000 de homosexuali barbati si femei - comparativ cu un grup de heterosexuali- constata unele diferente intre homo si heterosexuali in ceea ce priveste sentimentul fata de mama si tata, fata de relatiile parentale si in ceea ce priveste conformitatea din copilarie fata de rolul de gen traditional. Pe masura ce baietii si fetele isi prelungesc adolescenta, preferinta lor sexuala este probabil deja determinata si diferenta de socializare reflecta o preferinta sexuala deja fixata.
Date recente ale Institutului Kinsey furnizeaza o perspectiva interesanta asupra bisexualitatii, adica asupra conduitei sexuale cu cei de acelasi sex si cu cei de sex diferit in cursul unei perioade similare de timp.In vreme ce Freud credea ca oamenii sunt inerent bisexuali, Kinsey considera ca alegerea sexuala poate fi reprezentata cel mai bine ca un continuum, de la heterosexualitatea exclusiva la homosexualitatea extrema, multe persoane fiind plasate intre cei doi poli. La bisexuali, invatarea sociala si experienta sexuala specifica apar ca fiind mai influente decat la homosexuali. Trei tipuri de circumstante par a avea o influenta comuna asupra inclinatiei catre homosexualitate: experimentarea,in contextul prieteniei si indeosebi la femei,a anumitor tipuri de relatii sexuale; ambianta liberala hedonista in care se practica sexul in grup, pozitiile ideologice, fundamentate erotic, in interiorul carora noul reprezinta unul din aspectele filosofiei mai generale asupra vietii. Alte situatii care incurajeaza sau permit conduite homosexuale sunt detentia, taberele militare, viata in internate, unde debuseurile heterosexuale sunt limitate sau excluse. Fundamentala ramane,in toate cazurile,contributia factorilor sociali la sexualitate.