Masajul si presopunctura

Inceputurile medicinei "pozitive" chineze se plaseaza acum 8 milenii. Medicii chinezi considera obiectele si fenomenele in interrelatii nesfarsit de bogate si subtile, considera intrega fire ca un tot organic. Componentele principale ale lumii sunt aceleasi la fiecare nivel al existentei concrete, iar macrocosmosul se reflecta fidel in microcosmos. Astfel a fost structurata o doctrina a celor 5 elemente: lemnul, focul, apa, pamantul, metalul, care sunt privite ca entitati dinamice, capabile sa se transforme intr-o anume ordine, unele in altele. Acesteia i s-a alaturat doctrina despre principiile antagoniste YIN si YANG. Intelesul originar al primului pare a fi fost "cel luminat", iar al celuilalt "cel umbrit". Cele doua principii antagonice se manifesta in corelatii permanent schimbate, dominand cand unul cand altul, alternarea lor determinand ritmurile cosmice, biologice si istorice. In practica vindecatoare chineza se utilizeaza pe scara larga masajul. O varietate foarte apreciata este cea constand in aplicarea ritmica a presiunii pe anumite "puncte vitale". Acestea sunt folosite si in practica acupuncturii, procedeu caracteristic artei medicale chineze. Atat presopunctura cat si acupunctura se practica in puncte bine precizate, conform indicatiei terapeutice dealungul a 14 asa numite "vase" sau "meridiane", unde se presupune ca circula "influxul vital" care trebuie activat sau franat. "Vasele" amintite nu corespund sistemului vascular sau nervos din anatomia clasica. In acest context, prezenta lucrare isi aduce contributia la popularizarea acestor metode care pot fi practicate si de nespecialisti.