Medicina sportiv-Stimularea prin rezonanta magneica

Stimularea prin rezonanta magnetica


Importanta terapiei cu rezonanta magnetica este inestimabila pentru lumea sportiva. De ani de zile, o categorie larga de sportivi – de la amatori si campioni nationali la campioni mondiali si olimpici – au folosit, cu mari beneficii pentru organism, aparatul MRS 2000. Echipa de schi fond a Germaniei, o protagonista traditionala a Jocurilor Olimpice, foloseste de ani buni aparatul MRS 2000.

Standardele actuale impun sportivilor sa se antreneze – pentru acumulari – in afara sezonului propriu-zis, sa se antreneze si sa participe la competitie in timpul sezonului, si – de cele mai multe ori – sa atinga un varf de forma la un anumit moment dat.

Pentru a putea atinge varful de forma la momentul oportun, pentru a maximiza numarul zilelor in care sportivul se poate antrena la nivel maxim, pentru a limita pana spre eliminare afectiunile, se va actiona prin intarirea sistemului imunitar general. Prin folosirea saltelei aplicator a MRS 2000, in intreg organismul va creste substantial productia de ATP prin stimularea mitocondriilor (Ele mai sunt denumite și „uzine energetice”, fiindcă ele conțin enzimele oxido-reducătoare necesare respiratiei. Respiratia produce energia necesară organismelor, iar această energie este înmagazinată în moleculele de ATP. Mitocondriile au material genetic propriu – ADN mitocondrial, care conține informația genetică pentru sinteza enzimelor respiratorii). ATP-ul stimuleaza electronii intr-o stare de activitate care genereaza apoi imbunatatirea tuturor aspectelor care tin de procesele vietii biologice: respiratia, contractia muschilor, schimbul de oxigen-gaze, circulatia sanguina, apararea in fata agentilor patogeni, utilizarea rafinata a resurselor, imbunatatirea functiei digestive, cu rol in cresterea nivelului energetic al corpului.

Cand aceste procese naturale ale organismului uman sunt imbunatatite, atunci performanta sportivului este – ca o consecinta directa – imbunatatita. Azi, cand o vasta gama de sportivi cauta sa-si imbunatateasca performantele atletice prin metode nesanatoase si – mai ales ilegale – cum ar fi folosirea steroizilor si a anabolizantilor, potentialul urias al medicinei energetice, reprezentata de aparatul cu camp magnetic pulsatoriu si rezonanta magnetica, este evident.

Este notorie, in ultimii ani, practica folosita in cazul sporturilor de anduranta (ciclism, schi fond, maraton), dar nu numai (vezi exemplul Zinedine Zidane la CM din 2006) in care se recurgea la transfuzii masive de sange imbunatatit in laborator, prin oxigenare, avand ca scop marirea capacitatii de efort a sportivului. Aceasta practica este considerata imorala si – azi – deja este ilegala sub sanctiuni drastice, in cadrul celor mai importante organisme internationale. Expunerea sportivului la campuri electromagnetice de frecventa joasa, reglate conform frecventei naturale a circulatiei ideale, imbunatatesc circulatia sangelui, oxigenarea si regleaza consumul de oxigen, eficientizand raportul consum-performanta.

Mai mult, este dovedit stiintific faptul ca terapia cu camp magnetic pulsatoriu (denumit in continuare PMF) are un rol important in intarirea oaselor. Structura cristalina a osului, tendonului, cartilajului si ligamentului este ideala pentru receptarea electronilor produsi ca stimuli exctitationali de aparatul MRS 2000. Structurile bazate pe colagen – cum ar fi tendonul, ligamentul si cartilajul – sunt intarite astfel, si astfel scade mult probabilitatea unei accidentari. Inflamatiile cronice – rezultat al supra-solicitarii, prin antrenarea pe fond de durere, sau nerecuperare totala, sau pe terenuri tari – se reduc substantial, normalizandu-se starea tesutului.

Este aparatul MRS 2000 un panaceu universal? Nu, dar este aproape, pe baza experientei noastre. Sportivii care au fost tratati prin acest aparat, nu numai ca vor sa fie intotdeauna valizi din punct de vedere fizic, fara accidentari, dureri sau afectiuni care sa-i impiedice de la un regim de pregatire normal pentru aspiratiile de statut mondial, dar vor sa aiba intotdeauna functiile biologice la maximul posibil. Nu e vorba doar de a repara o dauna punctuala. Este vorba de o stare naturala, generala, de maxim medical. Muschi la nivel maxim, tesuturile intacte, coordonarea perfecta. Tendoanele, ligamentele si incheieturile, care sunt inter-conectate, prin matricea tesutului, unde electronii sunt superconductorii care propulseaza informatia cu viteza luminii, sunt adusi si mentinuti de MRS 2000 la un standard de excelenta biologica, care sa permita performanta sportiva in conditii ideale.

Pentru ardere, este nevoie de combustibil, oxigen si de aprindere. Pentru a avea loc arderea in entitatea neuro-musculo-scheletala (adica in corpul uman), indiferent de nivelul de solicitare, combustibilul este reprezentat intotdeauna de nutritie (mancare), iar oxigenul este livrat de functia respiratorie, care trebuie sa performeze optim. Se pune in mod firesc intrebarea, ce reprezinta aprinderea! Aprinderea acestui proces este reprezentata de electricitatea existenta natural in organism, mai corect spus, de electroni. Acesti electroni sunt fabricati in corp sub forma de ATP. Cand o legatura fosfat din ATP este rupta si-l transforma pe acesta din urma in ADP, se elimina un electron care este, de fapt, esenta energiei ce conduce toate procesele biologice. Este acea energie care da scanteie combustibilului si consuma oxigenul optimizat, in scopul producerii celor mai mari performante. Stimularea prin rezonanta magnetica creste productia de ATP in corp si – cu ajutorul MRS 2000 –, in viitor vom auzi ca atletii folosesc in mod uzual puterea medicinei energetice pentru a ajunge la victorie.

De fapt, varii forme de medicina energetica au fost deja folosite, de mai multe decade, de catre sportivi de mare performanta. Vestea buna este ca aceasta tehnologie acum este la dispozitia tuturor.



Cateva reguli de baza in folosirea aparatului MRS 2000

Pentru reglarea si imbunatatirea sistemului imunitar, sportivul ar trebui sa utilizeze salteaua-aplicator a MRS 2000 cu regularitate, cu o frecventa de cel putin odata sau de doua ori pe zi. Reglarea intensitatii aparatului depinde de sportul practicat, de programul de antrenament, precum si de eventuala data in care se intentioneaza atingerea varfului de forma.

In urma lucrului cu atleti de nivel mondial, am capatat o experienta vasta, in ce priveste toate categoriile de sportivi. Toate tipologiile de sportivi – de la specificul picioarelor unui ciclist la trunchiul superior al gimnastului si de la musculatura sprinterului la muschii gatului unui halterofil olimpic de categorie grea – sunt ajutate de MRS 2000.


Folosirea zilnica a saltelei-aplicator

Unii dintre sportivi vor avea nevoie de un nivel de intensitate marita inaintea sedintelor de antrenament, in timp ce altii – in functie de specificul sportului – vor avea nevoie de folosirea aparatului la un nivel inferior de intensitate, dupa sedinta de pregatire. Pe masura ce se avanseaza in intelegerea specificului fiecarui sport, cu cerintele sale particularizate la individ, terapia cu rezonanta magnetica va fi optimizata prin aportul antrenorilor, jucatorilor, preparatorilor fizici si al medicilor, prin identificarea tratamentului optim pentru fiecare sportiv in parte. In acest sens, este remarcabila contributia fiecarui sportiv care a folosit aparatul, in parte, precum si a Organizatiilor Internationale care au explorat vastul potential al bioenergiei.

Pentru inceput, intensitatea ar trebui sa fie la nivelul 25 dimineata si la nivel 10 seara. Totusi, fiecare sportiv in parte, poate – in niste limite date – sa adapteze nivelul conform cu cererea organismului.
Pentru gama de accidentari prezentata in continuare, nu exista restrictii punctuale in privinta reglarii intensitatii aparatului, in afara cazurilor in care sunt specificatii clare in privinta unor accidentari specifice.



Ruptura musculara

Ruptura musculara se refera la o ruptura partiala sau completa a fibrelor musculare, care provoaca o durere intensa sau chiar incapabilitatea de a misca o anumita parte a corpului. Ruptura musculara este de obicei rezultatul unei forte bruste si dezechilibrante care actioneaza asupra unui muschi in particular, forta care este peste capacitatea normala a muschiului. O ruptura musculara survine de cele mai multe ori la un sportiv insuficient antrenat. Ea se manifesta printr-o durere acuta, care poate provoca o sincopa. La cateva zile dupa traumatism, apare un hematom la suprafata muschiului. Acest lucru se intampla frecvent in atletism, fotbal si in sporturile de interior. Ridicarea greutatilor fara o pregatire anterioara, absenta incalzirii si a stretchingului, cat si o trauma musculara mai veche sunt cauze care pot provoca o ruptura musculara. Identificata si tratata prompt, ruptura musculara se va vindeca repede, deoarece tesutul muscular se reface mai repede decat oricare alt tesut. Totusi, este foarte importanta precautia cat si incarcarea progresiva a respectivului muschi, pentru a permite tesutului muscular sa se vindece complet.

Terapia PMF, favorizeaza recuperarea tesutului muscular, prin accelerarea sintezei de proteina care sa inlocuiasca tesutul distrus si sa substituie celule care au fost afectate, prin imbunatatirea circulatiei.

Setari si norme de utilizare ale aparatului MRS 2000

Pentru rupturi musculare, aparatul trebuie folosit odata sau de doua ori pe zi, prin salteaua-aplicator pentru o durata de 8 minute, la o intensitate de 25-50. In plus, ruptura trebuie tratata cu perna-aplicator, de 3-4 ori pe zi, la o intensitate de 200-400, intre 8 si 16 minute. Nu exista reactii adverse cunoscute.



Contuzii musculare

Contuziile se intalnesc frecvent ca rezultat al unui traumatism direct prin cadere, strivire sau lovire cu un corp contondent. Daca forta de actiune traumatica se exercita oblic, tangential, leziunea partilor moi va fi mai intinsa dar mai usoara, insa daca va actiona perpendicular leziunea va fi mai profunda, mai grava si localizata. Contuzia caracterizata prin leziuni ale formatiunilor anatomice profunde, fara leziuni tegumentare, cel mult cu prezenta unor escoriatii, poate fi usoara (spontan reversibila) sau grava (leziuni profunde). Cea superficiala include: echimoza, hematomul, seromul, iar cea profunda cuprinde contuzia musculara, ruptura musculara, aponevrotica, tendinoasa, capsulo-ligamentara. Contuziile musculare sunt de cele mai multe ori subestimate, fiind trecute frecvent cu vederea. In contuziile musculare usoare, se prezinta edem la nivelul muschiului si durere cu o usoara limitare a miscarilor articulatiilor deasupra si dedesubtul leziunii musculare. In contuziile musculare moderate, apare de asemenea edem, durere si limitarea miscarilor in articulatiile subiacente si supraiacente si de obicei apare si un spasm muscular. Este tratata in mod clasic prin aplicarea locala, asupra zonei traumatizate, a unor pungi cu gheata.

Avantajul PMF este reprezentat de faptul ca semnalul electromagnetic trece prin materie. Tratamentul se poate incepe imediat, chiar in timp ce muschiul este acoperit de gheata. Impulsurile electromagnetice trec prin pachetul de gheata si ajung pana in interiorul muschiului, intarindu-l inca din faza incipienta a vindecarii. Arnica (un unguent antiechimotic si un antiinflamator) sau alte preparate homeopate pot ajuta in procesul de vindecare. Vindecarii medicale a durerii si inflamatiilor trebuie sa-i urmeze in mod obligatoriu o recuperare adecvata.

Nota: Expunerea continua la ultrasunete este contraindicata in caz de contuzie musculara, din cauza ca favorizeaza depuneri de calciu pe muschi. Astfel, MRS 2000 devine un instrument alternativ foarte util in recuperare.

Setari si norme de utilizare ale aparatului MRS 2000

Folositi perna- aplicator de 3-4 ori pe zi, timp de 16-24 minute la o intensitate intre 150-400. Bagheta-aplicator nu emite o secventa suficienta de semnal pentru a beneficia intregul muschi de expunerea necesara la campul magnetic. In acest caz, perna-aplicator este recomandata..
Aplicati unguentul Arnica cu o ora inaintea folosirii pernei-aplicator, pentru maximizarea efectului terapiei. Campul cu pulsatii electromagnetice va accelera mult absorbtia unguentului Arnica, prin marirea porozitatii si permeabilitatii membranei celulare, favorizand efectul antiinflamator care produce vindecarea.



Crampele musculare

Crampele musculare reprezinta contractii bruste ale unuia sau mai multor muschi. Rezultatul poate fi o durere intensa si imposibilitatea folosirii muschilor afectati. Popular se mai numesc carcei. Cea mai frecventa cauza de aparitie a crampelor musculare la atleti este reprezentata de suprasolicitare si deshidratare in timpul activitatii fizice desfasurate intr-un mediu supraincalzit. Loviturile, efortul muscular si mentinerea aceleiasi pozitii un timp mai indelungat pot determina crampe musculare. Suprasolicitarea unui muschi, deshidratarea, loviturile, intinderile musculare sau simpla mentinere intr-o singura pozitie o perioada mai mare de timp pot determina aparitia unor crampe musculare. Atletii care obosesc si se deshidrateaza in timpul unor intreceri desfasurate in conditii de temperatura atmosferica crescuta (vreme calda) dezvolta frecvent crampe musculare. Crampele musculare la nivelul gambei pot fi si consecinta:
a.circulatiei sanguine inadecvate: ingustarea arterelor care distribuie sange la nivelul piciorului (arterioscleroza extremitatilor) pot produce durere asemanatoare crampelor in gamba si picior in timpul exercitiilor fizice; aceste crampe trec intr-un minut sau doua dupa incetarea efortului fizic;
b.compresiunea nervilor: compresiunea nervilor in coloana vertebrala (scleroza lombara) poate produce durere asemanatoare crampelor la nivelul membrului inferior; de obicei durerea se agraveaza la mers; mersul intr-o pozitie flectata a corpului – ca si cum ar impinge un carucior de cumparaturi – poate imbunatatii simptomele;
c.depletia minerala: cantitati prea mici de potasiu, calciu, magneziu in dieta pot contribui la aparitia crampelor la gambe; unele medicamente diuretice prescrise pentru tratarea hipertensiunii arteriale pot provoca pierderi de potasiu.

Pentru prevenirea aparitiei crampelor se recomanda evitarea deshidratarii. Este necesara consumarea unei cantitati de lichid (apa si/sau alte bauturi) corespunzatoare. Cantitatea exacta depinde de dieta, sex, nivelul de activitate fizica, vremea, starea de sanatate, varsta si alte medicatii administrate. Lichidele ajuta muschii sa se contracte si sa se relaxeze si mentin celulele musculare hidratate si mai putin iritabile. Este bine sa se consume lichide inainte de exercitiile fizice, in timpul activitatii fizice si dupa terminarea acestuia, pentru a preveni pierderile de lichide. Sunt recomandate exercitii de intindere a musculaturii inainte si dupa folosirea mai mult timp a oricaror grupe musculare.

Exercitiile de stretching trebuie facute constiincios, corect, inainte si dupa antrenament, si sa devina o rutina obligatorie, a carei valoare trebuie constientizata de catre sportiv. Hidratarea este obligatoriu sa fie facuta la un nivel optim. Aceste doua elemente, interpretate si aplicate corect, pot preveni majoritatea crampelor musculare. Hidratarea are o importanta enorma in mentinerea unui nivel de competitie normal. Majoritatea oamenilor sunt deshidratati fara sa stie. Altitudinile ridicate sau umiditatea peste medie maresc probabilitatea aparitiei crampelor musculare.

Stimularea prin rezonanta magnetica va relaxa muschiul suprasolicitat, neincalzit, fortat, sau bruscat( prin expunerea la variatii de temperatura, randament si ritm), imbunatatind circulatia si oxigenarea musculara, regland sistemul nervos autonom. Astfel, se vor preveni si/sau trata crampele musculare.

Setari si norme de utilizare ale aparatului MRS 2000

Se va folosi salteaua-aplicator pentru reglarea sistemului autonomic nervos, odata sau de doua ori pe zi, timp de 16 minute. Se recomanda o intensitate de 25 dimineata si de 10 seara, in fiecare seara, pentru recuperarea organismului. Pentru crampe musculare localizate punctual se va folosi perna-aplicator la 200, pentru un interval de timp cuprins intre 8-16 minute, de 2-4 ori pe zi, depinzand de gravitatea afectiunii. Este obligatoriu consumul masiv de lichide!



Entorsa. Ruptura de ligament.

Oasele unei articulatii sunt actionate de către muschi. Acestia se leagă de articulatii prin tendoane lipsite de elasticitate. Ligamentele, care au o elasticitate redusa, conecteaza oasele articulare si le mentin pozitia prin limitarea miscarilor. Fara ligamente, oasele ar putea fi foarte usor dislocate. Ligamentele sunt o formă de tesut conjunctiv. Tesutul cartilaginos al ligamentelor este format, in principal, din colagen si din elastina. In majoritatea ligamentelor, acest tesut este asezat ordonat in fascicule fibroase. Aceste fascicule de fibre sunt dispuse in diverse directii, in functie de solicitarile la care sunt supuse.

Entorsele de glezna apar atunci cand ligamentele care fac legatura intre oasele piciorului si cele ale gambei sunt intinse sau rupte. O leziune prin inversiune, cea mai frecventa cauza de entorsa de glezna, apare atunci cand glezna este rotata in exterior si talpa piciorului este adusa in interior. Rezulta astfel intinderea sau ruperea ligamentelor din exteriorul gambei. Intr-o entorsa de glezna inalta, un tip mai rar de entorsa de glezna, ligamentele superioare si cele din exteriorul gambei sunt de asemenea rasucite, marind astfel severitatea entorsei si timpul de vindecare. Intr-o leziune prin eversiune, glezna se roteste in interior si talpa piciorului spre exterior, lezand ligamentele din partea interioara a articulatiei.

Chiar daca se rupe un muschi, nu trebuie sa asteptam mai mult de cateva saptamani pentru ca el sa se refaca. Problemele cu adevarat grave apar odata cu ruperea unui tendon sau ligament. Aceste structuri cresc si se vindeca foarte incet. O ruptura partiala a unui tendon necesita 4-5 luni pentru a se vindeca; in unele cazuri afectarea poate fi definitiva. O ruptura completa de tendon sau ligament necesita intotdeauna interventie chirurgicala. Urmeaza mai mult de 9 luni in care asteptati refacerea structurii lezate, timp in care muschii din jur se atrofiaza din cauza imposibilitatii de a fi folositi. Din aceste cauze, structurile de legatura – tendoanele si ligamentele – sunt cele mai slabe verigi ale corpului nostru. Puterea unui muschi este si ea limitata de capacitatea tendoanelor de a prelua si a suporta fortele generate de acel muschi.

Terapia cu PMF are un efect pozitiv asupra tesutului care este alcatuit din colagen, in mare parte. Tesuturile ligamentoase sunt cristaline, prin natura lor, si – prin urmare – au un grad urias de reactie la stimularea prin rezonanta magnetica.
Cu cat este mai recenta sau mai grava accidentarea la genunchi, cu atat mai mare trebuie setata intensitatea aparatului. In schimb, cu cat este mai veche afectiunea – cronicizandu-se – intensitatea aparatului trebuie micsorata exponential.

Setari si norme de utilizare ale aparatului MRS 2000

De vreme ce atat perna cat si bagheta-aplicator sunt eficiente, este de preferat utilizarea baghetei pentru efectul sau localizat, in cazul rupturilor de ligament. Un procent de 75% din pacienti remarca o imbunatatire a starii de sanatate dupa una sau doua aplicatii. Cei mai mult dintre pacienti nu simt o modificare a simptomelor (care sunt mai usoare, in general), ci doar efectul: o vindecare accelerata. Ameliorari vizibile apar in cazul unei afectiuni cu gravitate sporita, unde tesutul prezinta un grad anormal de vatamare.
Intensitatea initiala in cazurile acute variaza intre 200-400. Se foloseste uzual bagheta-aplicator la nivelul 400 pentru glezna si genunchi, in ce priveste entorsele si intre 200-400 pentru entorse ale cotului si incheieturilor.



Periostita

Periostita este o inflamatie acuta sau cronica a periostului (membrana conjunctiva care inconjoara un os si nu ii permite cresterea in grosime) si a osului adiacent. O periostita poate fi antrenata prin extinderea unei osteite (infectie microbiana a unui os) la periost sau prin jocuri, responsabile de microtraumatisme.
La sportivi, o periostita poate surveni dupa modificarea sau intensificarea antrenamentului. Ea mai poate fi pusa in legatura si cu o reluare prea rapida a activitatii sportive dupa o oprire a ei, cu o deficitara stapanire a gesturilor, cu o bombare a suprafetei pe care se practica sportul (iarba sau sintetic, de exemplu) sau a echipamentului (incaltamintea). periostita se manifesta printr-o umflatura si durere a zonei afectate. Se manifesta clinic, prin durere, prin impastarea tesuturilor care acopera periostul, prin edem si prin roseata tegumentului (periostita acuta). Pe radiografie apare o ingrosare a osului. Este necesar tratament medical (antibiotice), iar in stadiul de abces se face interventie chirurgicala.

Periostita tibiala este foarte frecventa atat in cazul atletilor cat si in cazul persoanelor care fac sport recreational. Ea este provocata de suprasolicitarea tibiei si a tendoanelor care leaga muschii de oase. Suprasolicitarea este cel mai adesea cauzata de activitati atletice specifice ca alergarea in panta, alergarea cu incaltaminte necorespunzatoare sau este mai des intalnita in sporturile care necesita opriri si porniri bruste si dese (fotbal, baschet, tenis de camp).
Boala poate sa fie cauzata si de antrenamente dure sau prea lungi.

Ca simptome, sensibilitatea sau durerile de-a lungul tibiei preced umflaturi usoare. La inceput, durerea se poate sa dispara atunci cand opriti exercitiul. Pana la urma durerea poate deveni continua. Impachetarile cu gheata reprezinta prima masura. Se trateaza prin odihna, sedinte de kinetoterapie, folosind incaltaminte care amortizeaza socurile si prin administrarea de medicamente antiinflamatoare.

Apare mai frecvent pe oasele lungi (tibie, femur). Din expunerea la germeni poate rezulta o forma de periostita infectioasa. Aceasta stare acuta se manifesta prin febra si durere, in zona afectata. Tratamentul cu antibiotice ajuta si poate fi efectuat in paralel cu expunerea – chiar in stare acuta – la PMF.

Setari si norme de utilizare ale aparatului MRS 2000

Pentru a sustine recuperarea afectiunii fluierului piciorului sau a altor efecte ale periostitei, folositi bagheta sau perna la o intensitate intre 200-400, intre 8-16 minute, de 2-3 ori pe zi. Descresteti din intensitatea initiala cu care ati inceput daca simtiti o reactie, care poate aparea in 10 % din cazuri.




Ruptura de menisc

Ruptura de menisc este cauzata de obicei de o miscare de torsiune, deseori cu piciorul asezat pe toata talpa si cu genunchiul flectat partial (de exemplu, la ridicarea de greutati sau la tenis). Alte leziuni ale genunchiului, cum ar fi ruptura de ligament, se pot intampla concomitent cu ruptura de menisc. Simptomatologia rupturii de menisc variaza adeseori. Nu exista terminatii nervoase la nivelul meniscului, iar durerea este datorata tumefierii si leziunii tesuturilor inconjuratoare. La o leziune tipica, usoara ,a meniscului, poate exista o durere usoara si initial o tumefiere. Dupa cateva zile se accentueaza progresiv tumefierea articulatiei. Deseori apare durere minima la mers, durere care se intensifica la ridicarea de greutati, lasarea pe vine si ridicarea din aceasta pozitie. Aceste simptome dispar in 2-3 saptamani, desi durerea poate sa reapara la miscarea de torsiune.
La ruptura tipica moderata a meniscului, pacientul simte o durere in partea laterala sau centrala a genunchiului, in functie de localizarea rupturii. De obicei, mersul este posibil. Tumefierea creste progresiv in 2 -3 zile, iar miscarea de flexie la nivelul genunchiului este limitata. La miscarea de torsiune si de asezare pe vine apare durere intensa. Aceste simptome se remit treptat, dar tind sa revina la o miscare de torsiune minora sau la efort intens. La ruptura severa, bucatile din meniscul rupt se pot disloca si ajung in spatiul articular, ceea ce duce la situatia numita „genunchi blocat”. In articulatie poate sa apara sangerare, iar genunchiul se tumefiaza imediat dupa injurie.
Cel mai eficient tratament este cel operator, pentru ca pe de o parte nu se poate sconta pe o vindecare spontana, iar pe de alta parte ruptura de menisc grabeste instalarea procesului degenerativ al genunchiului (artroza). Modul de tratament difera in functie de tipul, localizarea si gradul de extensie al rupturii, varsta si nivelul de activitate al pacientului si perioada de timp care a trecut de la incident. Meniscul are o vascularizare redusa, si normalizarea fluxului de sange este in legatura directa cu capacitatea tesutului de a se vindeca.
Astfel, valoarea aparatului MRS 2000 este reprezentata de capacitatea de a imbunatati circulatia sangelui in scopul regenerarii si vindecarii cartilajului, la sportivii tineri si de accelerarea recuperarii post-operatorii la sportivii profesionisti mai in varsta, sau la sportivii amatori. Recuperarea prin exercitii fizice este, deasemenea, indicata. Acupuntura poate reduce inflamarea in cazul rupturii de menisc profunde.
Setari si norme de utilizare ale aparatului MRS 2000
Pentru o ruptura de menisc acuta, folositi bagheta-aplicator la nivelul 400 pentru 16-24 minute, de trei ori pe zi. Aplicati bagheta cu partea laterala lipita pe zona cu durerea cea mai intensa – pe interiorul sau exteriorul genunchiului – in functie de zona in care localizati durerea cea mai mare. In absenta baghetei, perna poate fi folosita la nivel de 200-400, pentru 16-24 de minute, de trei ori pe zi.


Febra musculara (DOMS – Delayed onset muscle soreness)
Febra musculara descrie un fenomen de durere musculara resimtita la 24-72 de ore dupa efort, mai ales in cazul practicarii unui nou program de exercitii, dupa o schimbare a sportului practicat sau dupa o crestere a duratei si intensitatii antrenamentelor. Febra musculara se caracterizeaza prin sensibilitate musculara, scaderea fortei si, in consecinta, afectarea miscarii. Aceasta durere este un raspuns normal la un efort neobisnuit si este o parte a procesului de adaptare ce duce la o mai mare rezistenta si forta pe masura ce muschii se refac si revin la conformatia normala. Durerea atinge de obicei cel mai mare nivel in primele doua zile dupa efort si dispare treptat. In formele cele mai severe, durerea apare la 12 ore dupa terminarea efortului si se poate mentine pana la 7 zile. In corpul nostru exista trei tipuri de muschi: muschiul cardiac, muschii netezi (de la nivelul vaselor de sange) si muschii scheletici sau striati, atasati oaselor. Febra musculara afecteaza doar muschii scheletici.
Febra musculara apare dupa ce exercitiul fizic s-a terminat. Acest lucru o diferentiaza de durerea acuta din entorse de exemplu, care apare brusc in timpul desfasurarii activitatii, putand fi insotita de tumefiere sau echimoze (vanatai). Glicogenul este un polizaharid format din mai multe molecule de glucoza. Cand muschii au nevoie de glucoza pentru a functiona, glicogenul se desface in molecule mai mici de glucoza. Glucoza este transformata cu ajutorul oxigenului adus de celulele rosii din sange in apa, dioxid de carbon si energie, necesara muschilor pentru a se contracta. Aceasta este respiratia aeroba.
Cand organismul nu mai are la dispozitie glucoza sau glicogen, muschii nu-si mai pot indeplini functiile. Uneori, dupa o activitate musculara prelungita, lipsa de glicogen se asociaza cu oboseala placii neuromusculare, locul unde impulsul electric transmis de nerv ajunge la muschi. In acest caz, eficienta contractiei musculare scade foarte mult.
In anumite conditii aportul de oxigen nu este suficient pentru transformarile intense ale glucozei. In acest caz, muschiul este obligat sa apeleze la un al doilea tip de respiratie, si anume cel anaerob, care are loc in absenta oxigenului. Produsii care se formeaza sunt acid lactic, dioxid de carbon si energie, dar in cantitate mai mica decat in cazul respiratiei aerobe. Pe langa faptul ca aceasta respiratie este mai putin eficienta, ea duce si la acumularea acidului lactic.
Cand acidul lactic este produs, acesta se descompune in ionul lactat si ionul de hidrogen. Ionul de hidrogen , factorul negativ, este acidul din structura acidului lactic care interfereaza cu semnalele electrice din nervi si tesutul muscular. El este responsabil de senzatia de arsura resimtita in timpul efortului. Un efect secundar al cantitatii crescute de lactat este cresterea aciditatii la nivelul celulelor musculare.
Studiile clinice demonstreaza ca stretchingul sau orice alt tip de exercitii preventive nu impiedica instalarea febrei musculare, cum este cunoscuta intoxicatia cu acid lactic.
Setari si norme de utilizare ale aparatului MRS 2000
In urma extenuarii organismului, folositi salteaua-aplicator la intensitate de 10, timp de 24 minute, de doua ori pe zi. Pe masura ce febra muscula dispare, mariti spre 25-50, dupa cum tolereaza organismul. Aveti grija sa consumati multa apa!
Asteptati doua zile dupa ce simtiti durerea inainte de a incepe sa folositi perna sau bagheta si aplicati gheata sau masaje usoare in acest timp. Aplicarea locala de tratament poate mari fluxul sanguin si poate mari durerea in zona in care este aplicata perna. Aplicatorul local ar trebui sa fie folosit la un nivel de 50 la inceput. Salteaua-aplicator este recomandat sa fie folosita imediat.


Recuperarea de dupa efort
Recuperarea de dupa efort (antrenament, meci) este la fel de importanta in zilele noastre precum este antrenamentul in sine. Cu cat recuperarea este mai eficienta, ca timp si grad de executie, cu atat mai eficient este aportul in sedinta de antrenament si meci. Recuperarea implica sistemul nervos vegetativ ,circulatia si intregul metabolism. Din punct de vedere biomecanic, rezervele de glicogen din muschi sunt epuizate, electronii sunt redusi la un nivel minim de statut energetic, si cantitati enorme de ATP sunt consumate. RecupERAREA acestor functii de baza este realizata prin PMF, in combinatie cu o nutritie adecvata, hidratare, masaj si streching.
Setari si norme de utilizare ale aparatului MRS 2000
Salteaua-aplicator trebuie sa fie folosita in sustinerea metabolismului general la un nivel de 25 dimineata si 10 seara. Specific, imediat in urma unei sedinte de pregatire fizica, salteaua trebuie sa fie folosita la un nivel de 10, pentru 24 de minute. Sportivul trebuie sa aiba un grad optim de hidratare inaintea acestui tratament si, deasemenea, isi poate lua o sticla cu apa langa el pe durata terapiei, apa ce se va incarca electromagnetic spre a fi consumata de sportiv la finele sesiunii de terapie. In timp, sportivul va observa o recuperare mult accelerata si un tonus net superior, ca rezultat al cresterii fluxului energetic.

Bursita
Corpul omenesc are peste 150 de burse. Bursita e o inflamatie a bursei, un mic sac cu fluid care captuseste si lubrefiaza zona in care elementele articulare – inclusiv os, tendon, ligament, muschi sau piele – se freaca una de alta. Bursele sunt localizate in tot organismul, in interiorul si pe articulatii si in alte locuri in care exista riscul frecarii sau al presiunii. Bursitele pot apare oriunde in organism unde exista o bursa si unde inflamatia determina umplerea cu fluid a acesteia. Aceasta afectiune e deseori dureroasa. Bursitele pot afecta pe oricine, dar cei care efectueaza actiuni repetitive la locul de munca, in timpul activitatilor sportive sau in activitatile de zi cu zi, au un risc mai mare. Bursitele sunt cauzate de suprasolicitare si de miscari repetate, un traumatism brusc (deseori usor), perioade indelungate de presiune exercitata asupra unei zone sau imbatranirea si degenerarea gradata a bursei. Bursitele pot fi cauzate si de afectiuni sistemice, cum ar fi artrita septica, infectia (bursita septica) sau traumatismul (bursita traumatica).
Simptomele bursitei includ: durere, senzatie de tensiune, roseata, caldura si/sau cresterea in volum a zonei de langa bursa inflamata. Durerea poate fi sporita de activitate sau de presiune. Durerea si redoarea (intepeneala) se pot accentua in timpul noptii sau dimineata la trezire.
Miscarea sau exercitiile fizice usoare de mobilizare a articulatiei reduc de obicei redoarea (prea multa miscare poate inrautati simptomele existente sau readuce durerea si redoarea).
Bursita se inrautateste tipic daca bursa afectata nu este lasata sa stea in repaus si sa se vindece.
Simptomele bursitei pot fi asemanatoare cu cele din traumatismele de tendon. Simptomele bursitei pot sa iradieze in afara ariei articulare, spre deosebire de durerea artritica, care tinde sa fie localizata doar articular, sau sa afecteze exact aria in care este localizata bursa inflamata.
Daca un anumit sport cauzeaza bursita, ar trebui luate in considerare antrenamente care sa arate pacientului care sunt miscarile adecvate. Ar trebui ca acestia sa aiba un antrenor personal sau o persoana care e familiarizata cu sportul respectiv sau cu echipamentul. Trebuie verificat echipamentul pentru a se asigura ca este potrivit pentru marimea, forta si abilitatea pacientului. Pacientul trebuie sa arate cum foloseste echipamentul si sa ceara feedback asupra eventualelor greseli pe care le comite.
Tratamentul bursitelor include cel mai frecvent repaus, gheata si folosirea antialgicelor. Acetaminofenul sau AINS (antiinflamatoare nesteroidiene) pot reduce atat durerea cat si inflamatia. E posibil ca bursita sa se amelioreze in cateva zile sau cateva saptamani daca repausul si tratamentul se instituie imediat.
Trebuie realizati urmatorii pasi: Trebuie pusa in repaus articulatia si evitarea oricarei activitati sau oricarei presiuni directe care poate cauza durerea. Trebuie respectat si un program normal de somn. Aplicarea de gheata sau de comprese reci, imediat ce se observa aparitia durerii sau a senzatiei de presiune in muschi sau in zona din apropierea articulatiei: gheata se aplica cate 10-15 minute, de doua ori pe ora de obicei, pe parcursul a 72 de ore; se continua aplicarea ghetii (15-20 de minute, de trei ori pe zi) pana cand durerea se reduce (desi compresele calde pot produce usurarea durerii, doar gheata poate reduce inflamatia si grabi vindecarea)
Administrarea de antialgice: folosirea de acetaminofen (paracetamol) sau antiinflamatoare nesteroidiene cum ar fi ibuprofenul sau aspirina, naproxenul pentru a reduce durerea si inflamatia bursei (se recomanda precautie in adminstrarea aspirinei persoanelor sub 20 de ani, datorita riscului de aparitie a sindromului Reye, o complicatie ce implica sistemul nervos central la copii).

Nu trebuie ca pacientii sa se bazeze pe folosirea medicatiei pentru reducerea durerii si sa suprasolicite articulatia in continuare. Trebuie efectuate exercitii fizice care sa creasca mobilitatea in fiecare zi: daca bursita a aparut intr-o articulatie sau in vecinatatea unei articulatii, trebuie mobilizata articulatia cu efectuarea tuturor miscarilor pe care le poate face in mod normal acea articulatie, chiar si in timpul in care articulatia nu este folosita; aceasta va preveni aparitia redorii (intepenirii); pe masura ce durerea dispare, se continua aceste exercitii si se adauga altele pentru a tonifia muschii din jurul articulatiei.
Reluarea gradata a activitatii la o intensitate mai mica decat cea efectuata inaintea aparitiei simptomelor: trebuie efectuata incalzirea inainte si exercitii de stretching dupa, iar intensitatea efortului va fi crescuta gradual si exercitiile se vor opri daca apare durerea.
Setari si norme de utilizare ale aparatului MRS 2000
Pentru ameliorarea durerilor cauzate de bursita, folositi perna-aplicator de 3-4 ori pe zi timp de 16-24 minute la o intensitate de 150-400, sau folositi bagheta-aplicator local, de 3-4 ori pe zi, timp de 8-16 minute, la un nivel de 400. Reactii initiale pot aparea in 20% din cazuri. Daca reactia initiala se manifesta printr-o usoara crestere a durerii, coborati intensitatea la nivelul 25, si apoi mariti gradual.


Sindromul cronic de compartiment
Este foarte rar, dar reprezinta o forma de durere musculara localizata in maini si picioare. Sindromul compartiment este mai raspandit in plin sezon competitional, la sporturi care implica miscari repetitive, ciclice, precum alergare, tae bo, inot sau ciclism. Este greu de diagnosticat pentru ca membrele afectate nu prezinta o anormalitate evidenta. Operatia este de obicei metoda prin care se intervine, prin „fasciotomie”.
Cresterea presiunii tisulare in interiorul unui spatiu fascial inchis, cauzeaza scaderea presiunii arteriovenoase si scaderea perfuziei musculare. Sindroamele de compartiment sunt cauzate de hemoragii si/sau edeme intr-un spatiu inchis, sau de compresia externa sau ocluzia arteriala care induce reperfuzie postischemica. Sindromul de compartiment cronic poate rezulta din expansiunea musculara in urma exercitiilor fizice sau din cauza dimensiunilor reduse a compartimentului anatomic, dar ambele tipuri de sindroame de compartiment se caracterizeaza prin roseata, umflatura, si durere la nivelul membrelor. Pielea supraiacenta se poate intari, iar pe masura ce presiunea intracompartimentala creste, functia neurovasculara este compromisa. Sindromul de compartimet acut trebuie tratat prin aplicare locala de gheata si elevarea membrului afectat. Trebuie evitata compresia externa deoarece poate creste presiunea intracompartimentala.
Fiecare muschi sau grup de muschi este localizat intr-un compartiment delimitat de pereti inextensibili formati din oase si fascii. Regiunile predispuse in mod special la dezvoltarea unui SC sunt gamba si antebratul. Se descrie SC la orice nivel al membrelor superioare si inferioare, precum si la nivelul abdomenului sau feselor.
Tratamentul cu MRS 2000 in cazul sindromului cronic a demonstrat rezultate excelente. Lipsa energetica a zonei afectate nu a putut fi corijata de metoda valurilor ultrasonice sau a stimularii musculare, ci doar prin metoda campului alcatuit din pulsuri electromagnetice.
Setari si norme de utilizare ale aparatului MRS 2000
Folositi perna-aplicator timp de 16 minute, de doua ori pe zi la o intensitate de 200-400. Ambele gambe ar trebuie plasate deasupra pernei in timp ce pacientul sta intins, cu fata in sus. Nu exista reactii intiale.

Tendinitele
Tendoanele joacă un rol important într-o gamă variată de mişcări. În principiu, tendonul uneşte partea activă sau corpul muşchiului cu structura - un os - care va fi mobilizata. Forţa de contracţie a fibrelor musculare este concentrată şi apoi transmisă prin tendon, realizând tracţiunea structurii interesate şi realizând astfel mişcarea. Teaca tendinoasă este un manşon cu perete dublu care izolează, protejează şi lubrifiază tendonul, astfel încât posibilitatea unei leziuni prin presiune sau frecare este redusă la minimum. Spaţiul dintre cele două straturi ale tecii tendinoase conţine lichid aşa încat ele alunecă cu uşurinţă unul peste celălalt. Organismul nu poate efectua mişcari repetate de acelaşi tip fără apariţia unei leziuni sub formă de inflamaţie. Aceasta se întamplă deoarece perioadele de repaus sunt necesare pentru înlocuirea lichidului lubrifiant. Dacă acest lucru nu se întampla şi sistemul funcţioneaza făra o lubrifiere adecvată, cele două straturi ale tecii încep să se erodeze. Continuarea mişcarii va produce durere şi va determina un sunet numit crăcment. Acesta este mecanismul care stă la baza condiţiei denumite tenosinovită – inflamaţia tecii tendinoase. Utilizarea rapidă şi neobişnuită a unui set particular de muşchi are o probabilitate mare de a duce la tenosinovită.
Ca si durerea musculara aparuta dupa un efort prelungit, tendinitele sau tenosinovitele –inflamatii in sau in jurul tendonului – pot fi dureroase. Dar, in timp ce durerea musculara simpla este temporara, tendinita este persistenta. Durerea nu trece dupa cateva ore de odihna si comprese cu gheata. Daca veti continua sa folositi tendonul in aceeasi miscare repetitiva care e cauza problemei, va fi foarte dificil sa se vindece. Acest lucru este valabil pentru toata lumea, de la maratonisti si spalatorii de geamuri la violonisti si operatorii pe computer .
Leziunile membrului superior legate de profesie (termenul preferat acum este de leziune repetitiva de efort (LRE) solicita atentia specialistilor in medicina muncii si, in anumite cazuri, a justitiei. in leziunile repetitive de efort, tendinitele afecteaza de obicei mana, incheietura mainii, coatele si umerii, desi pot aparea la orice articulatie a corpului.

Se recomanda o pauza, dar nu una prea lunga. Muschii vor incepe sa se atrofieze. Atletilor nu li se recomanda niciodata repaus complet. Daca este posibil, solutia este sa evitati antrenamentul. Alegeti o activitate in care sa nu mai apara durerea, asa incat sa evitati repausul prelungit si sa va mentineti vigoarea.

Tendinita la tendonul lui Ahile este o boala in care tendonul lui Ahile este inflamat sau iritat. De cele mai multe ori tendinita apare atunci cand tendonul si muschii gambei sunt suprasolicitati. Daca este tratata repede, boala este de scurta durata. Lasata netratata, tendinita poate cauza dureri persistente sau chiar ruperea tendonului. Tendonul lui Ahile este o aglomerare de fibre care lac legatura intre calcai si muschii gambei. El ajuta la mers, alergat, sarit sau la ridicatul pe degetele de la picioare.

Cand este suprasolicitat, tendonul se poate inflama. Tendinita tendonului lui Ahile este frecventa in randul sportivilor care nu sunt pregatiti corespunzator pentru efectuarea unui exercitiu sportiv. Activitatile sportive care implica opriri si starturi bruste si repetate sau sarituri, pot creste riscul de tendinita.
Aplicarea aparatului MRS 2000 a rezolvat cazuri de tendinita, prin campul cu puls magnetic, imbunatatind enorm cresterea fluxului energetic si facand posibila activitatea de performanta. Prin uzul constant, tendinitele sunt astfel tinute sub control.
Setari si norme de utilizare ale aparatului MRS 2000
Folositi perna-aplicator de 3-4 ori pe zi, timp de 16-24 minute, la o intensitate intre 150-400. In completarea tratamentului, folositi bagheta local, de 3-4 ori pe zi, timp de 8-16 minute, la o intensitate intre 100-400. Intr-un caz practic de tendinita la calcaiul lui Ahile s-a folosit bagheta la nivelul 400, timp de 24 de minute, aplicat peste umflatura si nodul.
Pentru tendinitele de la umar, folositi bagheta la intensitate de 200 initial.
Pentru incheieturi si coate folositi o intensitate de 400.


Ruptura de tendon
Cand un tendon se rupe partial sau complet, se aplica aceleasi principii ca si in cazul tendinitelor. Singura diferenta consta in intensitatea expunerii la MRS 2000, in cazul in care a avut loc o operatie.
Setari si norme de utilizare ale aparatului MRS 2000
Folositi perna de 3-4 ori pe zi, timp de 16-24 minute, intre 150-400. Ca alternativa sau in completare, folositi bagheta-aplicator local, de 3-4 ori pe zi timp de 8-16 minute, intre 100-400.
Daca a avut loc o operatie a tendonului, incepeti la 48 de ore dupa operatie sa aplicati bagheta-aplicator la o intensitate de 10-25. In mod gradual, cresteti intensitatea pe durata a 4-6 saptamani, pana spre maximul de 400, sau mai putin, daca se tolereaza bine tratamentul. Daca se supravegheaza corect aplicarea graduala, nu vor exista reactii adverse.

Tenosinovita
Este o inflamatie a tecii sinoviale. Aceasta poate aparea in urma unui surmenaj al articulatiei, al unui reumatism inflamator, al unei infectii bacteriene sau provocata de o boala inflamatorie locala. Boala prezinta aceleasi simptome ca ale unui tendinite si anume umflatura si durere accentuata la palpare. Daca tenosivinovita este infectioasa se va proceda la o curatare chirurgicala, asociata cu o antibioterapie adecvata. Aceste tenosinovite pot produce o ruptura de tendon. In cazurile mai simple se poate proceda doar la repaus a zonei dureroase si luarea de antiinflamatoare. Pacientii cu tenosinovita reumatoida pot prezenta ruptura de tendon. Ruptura apare cind tendonul trece pe suprafata rugoasa sau a fost erodat de sinovita cronica. Tendonul poate fi slabit de invazia directa a tenosinovitei reumatoide sau de ischemia necrozanta a tesutului inconjurator si alterarea aportului de singe.
In tenosinovitele acute zona tendonului este tumefiata, cu senzatie palpatorie de fluctuenta din cauza lichidului intrasinovial, dureroasa la miscare si cu hipertermie cutanata regionala. Durerea este localizata de obicei la nivelul treimii inferolaterale a gambei, atunci cand se produce inflamatia tenosinovita tibialului anterior, ca in cazul alergatorilor de fond, ciclistilor si fotbalistilor, insa se poate gasi si la nivelul fetei dorsale a piciorului, la marsaluitori, atunci cand se inflameaza tendoanele muschilor flexori ai piciorului.

Alergatorii incepatori au cel mai mare risc de a face o tenosinovita (ca si fracturi de stres), deoarece ei nu sunt obisnuiti cu impactul pe care il are alergarea de lunga durata pe suprafete dure, asupra muschilor si articulatiilor membrului inferior. Este foarte important sa se incerce a diminua stresul la care sunt supuse picioarele atunci cand trebuie sa alergam pe suprafete dure, iar acest lucru se face prin purtarea unor pantofi de sport de cea mai buna calitate, special conceputi pentru alergare pe ciment sau asfalt. Probleme biomecanice, cum ar fi pronatia excesiva, pot mari riscul de a face tenosinovita.

Cea mai buna atitudine in cazul tenosinovitelor este repausul si apoi reluarea treptata a activitatii fizice, dar nu direct cu alergat, ci cu alte activitati - bicicleta, inot - care nu presupun aplicarea greutatii corpului pe membrele inferioare. Imediat dupa competitie, este bine sa se aplice gheata (conform principiului RICE), pentru limitarea durerii si a inflamatiei. La crioterapie se poate asocia roentgenterapia si medicatia antiinflamatorie, iar in cazuri mai grave se poate indica imobilizarea gipsata a regiunii timp de 10-15 zile. Exercitiile de tonifiere a musculaturii si cele de flexibilitate sunt foarte utile. Evolutia este in general buna, insa daca durerea persista mai mult de trei saptamani, trebuie sa mergeti la un control medical.

Setari si norme de utilizare ale aparatului MRS 2000

Folositi perna-aplicator de 3-4 ori pe zi, timp de 16-24 minute, la o intensitate intre 150-400. Ca alternativa sau in completare, folositi bagheta local timp de 8-16 minute, de 3-4 ori pe zi, intre 100-400.



Dislocarea articulatiei

Numita si luxatie, reprezintă o deplasare a două extremitatii osoase ale unei articulatii, antrenand o pierdere a contactului normal a doua suprafete articulare. Este provocată de un impact brusc asupra articulatiei sau de o miscare fortată, mult mai rar de o malformatie. In urma acesteia, ligamentele pot suferi adesea rupturi.

O articulatie dislocată poate fi readusă la pozitia normală de un doctor specialist. Dacă se încearcă readucerea unei articulatii fără niste cunostinte speciale, leziunea poate fi agravată. Pentru a detecta dacă a avut loc vreo fractură în timpul dislocării, sunt folosite razele X. După ce diagnosticul este confirmat, articulatia este adusă la pozitia normală.

Se poate întâmpla mai ales în cazurile cu dislocări de gleznă, pentru că prin zona respectivă se alimentează cu sânge piciorul. Dislocăriile de sold pot fi de asemenea stabilizate chirurgical, depinzând de gravitate.
După o dislocare, articulatiile rănite sunt tinute de niste aparate medicale de imoblizat (folosite în special la degetele de la mâini si picioare) sau de bandaje (în special la solduri). Suplimentar, articulatiile muschilor, tendoanele si ligamentele trebuie întărite. Acest proces este efectuat la fizioterapie și va ajuta la reducerea apariției unei noi dislocări la aceeași articulatie.
Aparatul MRS 2000 foloseste pulsul electromagnetic prin reperarea si repararea energetica a zonelor vatamate, accelerand mult procesul de reparatie celulara, imbunatatind circulatia locala, si favorizand inlocuirea celulelor moarte – ramase ca deseuri biologice – cu celule noi, care sa formeze nou tesut sanatos, realizand astfel vindecarea.
Setari si norme de utilizare ale aparatului MRS 2000
Folositi perna de 3-4 ori pe zi, timp de 16-24 minute la o intensitate de 150-200. Alternativ sau in completare, folositi bagheta local, de 3-4 ori pe zi, la o intensitate intre 100-400, timp de 8-16 minute. Este de preferat folosirea baghetei in majoritatea cazurilor de articulatie dislocata, datorita concentrarii tintei antiinflamatorii cu o specificitate mult superioara a acuratetei.

Pregatirea pre-competitionala (pre-efort fizic)
Performantele fizice maxime ale corpului omenesc pot fi admirate la editiile Jocurilor Olimpice. Puterea, rezistenta, flexibilitatea, explozia sunt factorii care translateaza in excelenta sportiva. Fiecare dintre acesti factori poate fi imbunatatit cu ajutorul PMF, in diferite moduri. Chiar daca medicina sportiva energetica este doar la inceput, exista date care stipuleaza cadrul care sa beneficieze organismului unui atlet, existand multe dovezi documentate despre beneficiile folosirii aparatului MRS 2000 inaintea perioadei de efort fizic.
Puterea estea abilitatea de a exploata forta. Rezistenta este abilitatea de a exercita o activitate aeroba pe o durata intinsa de timp. Flexibilitatea reprezinta supletea muschiului, care permite incheieturilor sa execute o paleta larga de miscari. Pentru a exercita puterea, muschii trebuie sa genereze forta. Folosind salteaua-aplicator la o intensitate de 200-400 timp de 8 minute, imediat inaintea unui efort maxim, se va realiza o crestere a puterii musculare. Stimularea prin rezonanta magnetica mareste productia de ATP, crescand astfel forta musculara.
Capacitatea aeoroba, exprimata in rezistenta, este marita prin fluxul de oxigen sporit pe care-l capata organismul, precum si de consumul mult mai judicios pe care-l realizeaza. Asta se realizeaza prin expunerea la PMF (camp magnetic pulsatoriu) de frecvente foarte joase.
Flexibilitatea este expresia controlului neuromotor, al temperaturii corpului, gradului de elasticitate raportata la gradul de vascozitate al muschiului, genetica, constitutie si circulatie. Stimularea prin rezonanta magnetica aduce mari beneficii sistemului neuro-musculo-scheletal, prin reglarea fina a functiilor sale, imbunatatind astfel si fluxul de sange, realizand imbunatatirea performantelor sportive. In timp, flexibilitatea generala va fi imbunatatita.
Astfel, aparatul MRS 2000 genereaza – mai ales prin campul energetic de joasa-intensitate – o excitare naturala a electronilor din organism, creind astfel, pre-competitional, premisele unor performante atletice de nivel maxim.
Setari si norme de utilizare ale aparatului MRS 2000
Pentru a maximiza forta musculara, folositi salteaua-aplicator timp de 8 minute, la o intensitate de 200-400. Daca este folosit zilnic, in regim de antrenament, opriti expunerea la aparat cu 2 zile inainte de evenimentul sportiv, apoi, folositi salteaua aplicator chiar inainte de actul sportiv in sine. Sportivii maturi ar trebui sa foloseasca aparatul la nivelul 400.
Pentru a maximiza efortul aerob si flexibilitatea, folositi salteaua-aplicator timp de 16-24 de minute, de 1-3 ori pe zi, la un nivel de 25-150 – dimineata si dupa-amiaza – si la un nivel de 10-25 – seara. Reglari mai mari ale intensitatii pot fi facute de sportivi cu un fizic mai solid.

Recoperarea post-competitionala
Recuperarea si regenerarea de dupa efortul sunt functii ale sistemului vegetativ nervos. Celulele corpului sunt lezate prin antrenament si competitie si au nevoie de reabilitare pentru a putea sustine efortul pe viitor. Astazi, mai ales la ritmul cu care se desfasoara competitiile fotbalistice, recuperarea a capatat un rol la fel de important ca antrenamentul in sine. Rezervele de energie trebuie refacute. Rezervele de ATP trebuie inlocuite, iar la nivel chimic, glicogenul din muschi trebuie inlocuit, deasemenea.
Procesul de recuperare este o combinatie intre aspectele mecanice, cele ale chimiei corpului, cele nutritionale si cele energetice. Prin imbunatatirea oricaruia dintre aceste elemente, performantele sportivului vor creste, iar prin imbunatatirea tuturor acestor elemente, se atinge excelenta unui organism. Toate aceste elemente sunt favorizate de expunerea la nivel scazut de PMF (camp magnetic pulsatoriu cu frecvente joase)

Precizari despre campul electromagnetic, abuzul de steroizi si marirea performantelor sportive
Sunt notorii scandalurile frecvente legate de dopaj, in lumea sportului. Este o lupta care s-a mutat in laboratoarele farmaceutice, in scopul blamabil de a gasi mijloace neincriminate inca de legislatia sportiva, mijloace care sa dea un avantaj ne-sportiv competitorului, cu pretul distrugerii iremediabile a sanatatii. Educatia trebuie sa aiba un rol major in aceste aspecte, pentru a impiedica aceste practici, care imbunatatesc artificial performantele sportive, orientandu-se catre metode naturale, non-invazive si fara consecinte negative asupra organismului.
Setari si norme de utilizare ale aparatului MRS 2000
Folositi salteaua-aplicator (body mat) imediat dupa efort, pentru 16-24 minute, la o intensitate de 10. Tratamentul de relaxare sunet-lumina SLRS (Sound Light Relax Sistem Treatment) poate fi folosit in paralel cu stimularea prin rezonanta magnetica, pentru marirea beneficiului. De importanta uriasa este hidratarea corespunzatoare. Consumul de apa, inaintea si chiar in timpul tratamentului, este vital pentru a obtine efectul benefic dorit.

Sindromul supra-antrenarii (epuizarea)
Supra-antrenarea este o afectiune generica, destul de comuna, in anumite zone. Nu poate fi diagnosticata punctual, neexistand instrumente specfice, dar este identificabila, ca un cumul rezultat al unor elemente clare.
Senzatia de oboseala, epuizarea cronica, lipsa chefului de antrenament, senzatia de moleseala permanenta, insomniile, durerile de cap, starea generala proasta, dureri musculare si articulare, scaderi vizibile de randament, scaderea imunitatii (vizibila prin vulnerabilitatea la raceli, de exemplu), iritabilitatea, pierderea entuziasmului, scaderea poftei de mancare, cresterea frecventei accidentarilor si chiar depresia constituie simptomele afectiunii cunoscute generic sub aceasta denumire.
Raportul dintre intensitatea antrenamentelor si recuperare trebuie sa fie perfect la un sportiv care vizeaza performanta. O intensitatea prea mare a antrenamentului necompensata de o recuperare in termeni identici, va produce o scadere a randamentului. Repetata ca metoda, aceasta situatie se va croniciza, radiind in oboseala cronica. Aceasta stare va avea multe etape intermediare pana la a fi diagnosticata, dar va avea ca element recurent scaderea performantei sportive, intr-o spirala degenerativa.
Echilibrul dintre antrenament si recuperare trebuie sa fie ideal. Recuperarea vindeca organismul dupa efortul sustinut si il pregateste pentru efortul viitor, imbunatatindu-i randamentul functiilor.
Setari si norme de utilizare ale aparatului MRS 2000
Folositi salteaua-aplicator timp de 16 minute, la o intensitate de 10, de 3-5 ori pe zi. MRS 2000 regleaza functiile corpului, asigurand recuperarea si pregatirea pentru efort. Corpul este astfel echilibrat, prin randamentul maxim al tuturor functiilor sale. Folosit zilnic, organismul va avea starea de echilibru optim care-i va permite sa abordeze orice efort cu toate capacitatile sale celulare la randament maxim, obtinand astfel premisele performantei sportive.

Sindromul Osgood-Schlatter
Boala Osgood-Schlatter este determinata de un stres repetitiv asupra portiunii de crestere a tibiei proximale (apofiza). Este caracterizata de inflamatia tendonului patelar si a tesuturilor moi inconjuratoare zonei de insertie osoasa a tendonului. Acesta boala poate fi asociata si cu o avulsie, in care tendonul este atat de intins incat se rupe impreuna cu o portiune de tesut osos. Aceasta afectiune se manifesta, in general, asupra tinerilor, in special baietii cu varsta intre 10 si 15 ani, care practica sporturi ce includ alergarea si sariturile. Pacientii prezinta durere imediat sub genunchi, accentuata de miscare si diminuata la repaus. In portiunea superioara a tibiei apare o tumefiere dura, dureroasa la presiune. De obicei, miscarile la nivelul genunchiului nu sunt afectate. Durerea poate sa dureze cateva luni si poate reveni pana cand dezvoltarea osoasa este completa. De obicei, aceasta afectiune dispare fara tratament. Aplicarea unei comprese cu gheata la aparitia durerii, reducere inflamatia, iar uneori este folosita concomitent cu exercitii fizice, exercitii de intarire musculara. Acupuntura si stimularea electrica, deasemenea ajuta.
Setari si norme de utilizare ale aparatului MRS 2000
Folosti bagheta-aplicator intre 8-16 minute la o intensitate intre 200-400, ori inaintea ori dupa aplicarea de comprese cu gheata pe tendonul patelar sau pe tuberozitatea tibiala.


Epicondilita. (tennis elbow)
Este o inflamatie a tendoanelor care se insera pe epicondil (apofiza extremitatii inferioare a humerusului), la partea externa a cotului. Numerosi muschi ai antebratului, indeosebi cei care comanda extensia si rotatia mainii, se leaga de epicondil. Acesti muschi sunt foarte solicitati in practicarea anumitor sporturi, ca tenisul si golful, dar si prin numeroasele gesturi ale vietii zilnice sau profesionale. O epicondilita, denumita, de asemenea, „tennis elbow” in medicina sportiva, poate surveni dupa un traumatism violent, dar ea se produce mai des ca urmare a microtraumatismelor frecvente, a unui surmenaj al regiunii cotului sau al repetarii intense a anumitor miscari. O epicondilita se caracterizeaza printr-o durere la partea externa a cotului.
Tratamentul consta mai intai in punerea in repaus a cotului, prin intreruperea eventuala a practicarii sportului respectiv timp de cel putin 15 zile; el cuprinde, de asemenea, si aplicarea frecventa de gheata pe regiunea dureroasa (crioterapie) si prescrierea de antiinflamatoare pe cale orala sau sub forma de pomada; masajele pot, deasemenea, sa contribuie la diminuarea inflamarii.
Setari si norme de utilizare ale aparatului MRS 2000
Folositi bagheta-aplicator la o intensitate de 200-400, timp de 8-16 minute, de la 2 la 4 ori pe zi, in fiecare zi. Combinati cu masaj usor si aplicare de gheata, precum si cu folosirea unei proteze profesionale, care se gaseste in farmacii si magazinele de specialitate. Efectuati miscari lejere de stretching, combinate cu mici exercitii de gimnastica, fara a exagera. Daca nu simtiti imbunatatiri ale conditiei fizice in urma tratamentului, sau daca acestea sunt minore, adresati-va unui specialist.


Ruptura musculara (incompleta) a gambei. (tennis leg)
Ruptura la muschiul gambei este o afectiune intalnita mai des la jucatorii de tenis cu varste intre 35-50 de ani, ca urmare a fortarii in urma unei perioade de inactivitate. Ruptura apare ca o contractie brusca si dureroasa a muschiului gambei, la schimbari bruste de directie, sau in cazul unui sprint. Cauzele sunt numeroase, de la o neincalzire corespunzatoare pana la o stare fizica generala proasta. Durerea este ascutita, se simte o arsura si senzatia de durere severa. Adancimea rupturii poate fi mica, moderata sau severa, in functie de aceasta stabilindu-se perioada de recuperare, de la doua saptamani la 2-3 luni.
Tratamentul trebuie sa includa comprese cu gheata, de doua ori pe ora, odihna si mentinerea piciorului deasupra nivelului orizontal al corpului. In acest timp, perna-aplicator poate fi folosita la o intensitate de 200-400, timp de 16 minute. In momentul in care durerea se reduce, masajul profesional este, deasemenea, recomandat, precum si o fasa medicala de protectie care sa sustina zona afectata.
Combinati folosirea pernei-aplicator timp de 16 minute, de doua ori pe ora, la o intensitate de 200-400, cu expunerea permanenta la gheata, in faza acuta a accidentarii.
Setari si norme de utilizare ale aparatului MRS 2000
MRS 2000 este extrem de folositor si in prevenirea rupturilor musculare ale gambei (tennis leg). Chiar inainte de a incepe stretching-ul, sau de a va incalzi pentru antrenament/competitie, folositi perna-aplicator intre 8-24 minute, la o intensitate de 200-400. Incalziti-va minutios, fara a va grabi. Executati miscarile de stretching, insa fara a exagera. Asigurati-va ca sunteti hidratat la nivel optim. PMF imbunatateste circulatia, alimentarea cu oxigen, precum si relaxarea post-efort a organismului, imbunatatind functiile sistemului anatomic uman, tratand si prevenind varii afectiuni specifice sportivilor, de la tendinite la calcaiul lui Ahile pana la sindromul epuizarii pe fond de supra-antrenare, sau a sindromului cronic de compartiment.

radu doina manager MediConsult Germania