ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR CU PROBLEME DE MOBILIZAREA

Procesul de îngrijire reprezintă un set de acţiuni prin care se îndeplinesc îngrijiri de nursing de care pacientul are nevoie.
Procesul nursing este un proces intelectual compus din diferite etape, logic coordonate având ca scop obţinerea unei stări mai bune a pacientului. Acesta permite acordarea de îngrijiri individualizate adaptate fiecărui pacient.

Aceste etape sunt:
1. Culegerea de date
2. Analiza şi sinteza datelor
3. Planificarea îngrijirilor
4. Implementarea îngrijirilor
5. Evaluare

1. Culegerea de date este etapa iniţială a procesului de îngrijire, aceasta reuneşte toate informaţiile necesare îngrijirii unui pacient. Se începe de la internarea bolnavului şi reprezintă primul contact cu bolnavul care este foarte important pentru obţinerea acceptului colaborării acestuia.
Asistentul medical prin comportamentul său trebuie să-i creeze bolnavului imaginea unei persoane competente şi să contribuie la îngrijirea sa.

2. Analiza şi sinteza datelor presupune:examinarea datelor, clasificarea datelor în independente şi dependente, identificarea resurselor pacientului, stabilirea problemelor de îngrijire şi a priorităţilor şi stabilirea cauzelor sau a surselor de dificultate.
Asistentul medical trebuie să cunoască exact cauza problemei ca prin acţiunile proprii să acţioneze asupra acestei cauze.

3. Planificare îngrijirilor se face prin stabilirea unui plan de acţiune a etapelor, mijloacelor ce se impun în îngrijire, adică organizarea îngrijirilor conform unei strategii bine definite ţinând cont în mod deosebit de îngrijirile şi tratamentele prescrise de medic.

4. Implementarea sau aplicarea îngrijirilor constituie momentul realizării intervenţiilor. Scopul este aducerea pacientului într-o stare optimă de independenţă, de satisfacerea nevoilor.

5. Evaluarea constituie aprecierea muncii asistentului medical în funcţie de rezultatele obţinute. Se face evaluarea după o anumită perioadă; în general un obiectiv indică în ce ritm trebuie făcută evaluarea.

Scopul mobilizării este mişcarea pacientului pentru a prevenii complicaţiile ce pot apărea din cauza imobilizării şi pentru recâştigarea independenţei.

Obiectivele urmărite:
• normalizarea tonusului muscular
• menţinerea mobilităţii articulare
• asigurarea stării de bine şi independenţa pacientului
• stimularea metabolismului
• favorizarea eliminării de urină şi fecale (pacientul poate să urineze şi să-şi evacueze scaunul mai bine în afara patului decât în prezenţa altora sau în poziţia culcată pe bazinet)
• stimularea circulaţiei sanguine pentru: profilaxia trombozelor, pneumoniilor,escarelor,contracturilor.
Mobilizarea face parte din terapia prescrisă de medic, în funcţie de afecţiune sau starea pacientului, mobilizarea se face progresiv crescând treptat gama de mişcări.