Tratamente cu miere, propolis si venin

Apiterapia sau terapia cu ajutorul produselor apicole se bazeaza pe folosirea in scopuri terapeutice a produselor obtinute de pe urma albinelor. (Termenul provine din latina apis, care inseamna albina.) Produsele apicole - mierea, polenul, mierea bruta, laptisorul de matca, ceara, propolisul si veninul de albine - au fost intotdeauna considerate ca avind efecte curative. Aceste produse sint cunoscute a fi eficiente pentru o gama larga de afectiuni, de la artrita si dureri cronice, pina la scleroza in placi si cancer, desi sint inca destul de putine studii stiintifice care le-au demonstrat efectele benefice.
________________________________________
Scurt istoric
Istoricul apiterapiei se intinde pina in Egiptul antic, Grecia si China. Conform unui papirus teban, scris in 1870 i.Hr, egiptenii isi hraneau si vindecau copiii cu miere. Chiar si Hipocrate, medicul grec, cunoscut ca parintele medicinei a folosit veninul de albina pentru a trata artrita si alte probleme ale articulatiilor, iar Plinius cel Batrin recomanda mierea la inceputul primului mileniu pentru uz extern, in tratarea ranilor.
Doctorul austriac Phillip Terc a fost cel care a initiat un studiu modern despre veninul de albine si intepaturile intentionate in articolul sau din anul 1888 Studiu despre o legatura specifica dintre acele albinelor si reumatism. Crescatorul de albine Charles Mraz of Middlebury, Vermont a fost cel care a raspindit utilizarea terapiei pe baza de venin de albine in ultimii 60 de ani in Statele Unite. In prezent, mii de medici si specialisti in domeniul medicinei alternative folosesc apiterapia pretutindeni in lume.
Produsele apicole - leacuri naturale extrem de benefice pentru tratarea a numeroase disfunctii
Cele mai populare produse apicole sint folosite in diferite feluri pentru a trata disfunctii si tulburari cit mai variate:
Mierea
Este bine cunoscut faptul ca mierea are un efect antimicrobian datorita:
• continutului sau bogat in zahar si redus de apa, (multe microorganisme necesita apa pentru a se dezvolta);
• sare;
• prezentei peroxidului de hidrogen, un factor antibacterian major.
Eficacitatea mierii depinde de anumiti factori:
• Tipul de bacterii: anumite tipuri de bacterii supravietuiesc fara apa, asa ca efectul continutului bogat in zahar si sarac in apa depinde de speciile de bacterii.
• Aciditate: efectul aciditatii care inhiba majoritatea microorganismelor se aplica numai mierii nediluate. O data ce este diluata de fluidele corpului, pH-ul sau va creste si poate sa nu mai fie la fel de eficace.
• Peroxidul de hidrogen: enzimele care produc peroxid de hidrogen sint prezente numai la maturarea mierii si vor deveni active numai in mierea diluata de fluidele corpului.
In afara de efectele sale benefice energetice si nutritive, mierea are numeroase alte calitati terapeutice pentru tratarea diferitelor afectiuni cum ar fi:
• astenie de toate gradele (stare manifestata prin oboseala intensa si slabiciune, lipsa de putere fizica si psihica);
• anorexie (lipsa apetitului);
• tulburari de asimilare si probleme digestive;
• pierderi in greutate si stari de subnutritie de toate tipurile (mai ales in cazul copiilor);
• stari provenind din diferite deficiente (deficiente de crestere sau subponderabilitate).
Substantele antibacteriene pe care le contine o fac sa fie indicata pentru anumite afectiuni otorinolaringologice (laringite, tuse) si boli intestinale sau de rinichi.
Mierea bruta
Mierea bruta este o sursa rapida de energie (intocmai ca zaharul) si un depozit natural de complexul de vitamine B si alte minerale. Are proprietati antibacteriale si antibiotice si ajuta la alinarea durerilor de git. Cei care o folosesc sint de parere ca mierea bruta care nu a fost filtrata, supusa la caldura, sau procesata in vreun fel este mult mai sanatoasa decit mierea procesata in vreun fel anume. In anumite cazuri, mierea bruta a fost folosita pentru a stopa dezvoltarea bacteriilor, in mod particular pe ranile deschise.
Polenul
Polenul este comercializat ca un supliment nutritiv ce ofera organismului o energie sporita. Acest produs contine vitamine, minerale si proteine, dar nu in cantitate mai mare decit alte produse alimentare obisnuite.
El ajuta la reglarea functiilor intestinale si are un efect antianemic si de echilibrare asupra sistemului nervos. Este eficient in principal asupra sistemului digestiv, al celui nervos (actiune stimulanta si antidepresiva) si a metabolismului in general (regulator de crestere, actiune de antiimbatrinire si in stari de subnutritie).
Unii dintre adeptii sai sint de parere ca tratamentul pe baza de polen este un tratament benefic pentru numeroase alergii de sezon, deoarece ingerarea unor mici cantitati de polen duce la sporirea imunitatii fata de acesta.
Totusi, numeroasele afirmatii conform carora polenul ii ajuta pe atleti in obtinerea unor performante mai bune sau ca incetineste procesul de imbatrinire nu sint inca sustinute de dovezi stiintifice puternice.
Laptisorul de matca
Laptisorul de matca este o substanta alba, laptoasa produsa in glandele salivare ale albinelor lucratoare. Ea constituie o sursa de hrana pentru regina si este un produs care ii prelungeste viata acesteia si ii mareste capacitatea de fertilitate.
Laptisorul de matca este o substanta bogata in aminoacizi, oligoelemente si vitamine. Stimuleaza producerea de globule rosii (are actiune benefica asupra anemiei), are o actiune puternica antibiotica, actioneaza in domeniul neuropsihic (neurastenie, stari de anxietate, stari depresive minore), in domeniul dermatologic si asupra sistemelor cardiovascular si circulator (anemii, tensiune arteriala scazuta, arteroscleroza.) Exista de asemenea si alte numeroase efecte benefice ale laptisorului de matca pentru multe afectiuni medicale, cum ar fi: extenuare, infertilitate, astm, lipsa poftei de mincare etc.
Este interesant cum totusi studiile efectuate pe animale si oameni au demonstrat ca laptisorul de matca contine ingrediente capabile sa diminueze nivelul de colesterol din singe.
Bazat pe efectul sau asupra reginei albinelor, acest produs apare si ca ingredient folosit in produsele cosmetice destinate infrumusetarii femeilor, in special in componenta cremelor antirid.
Propolisul
Propolisul este o rasina naturala lipicioasa care se prelinge din mugurii anumitor copaci (albinele prefera plopul) sau iese la iveala din scoarta altor copaci (in principal conifere). Albinele lucratoare il string, ii adauga secretiile lor de saliva si il folosesc pentru a captusi interiorul stupului lor.
Multe experimente au demonstrat proprietatile bactericide, antifungice, anestezice si tamaduitoare ale propolisului. S-a demonstrat ca propolisul contine compusi antibacterieni si este astfel folosit ca un supliment antibiotic pentru ca inhiba cresterea bacteriana. In dermatologie efectele curative ale preparatelor pe baza de propolis asupra ranilor si regenerarii tesuturilor sint cunoscute de foarte multa vreme (arsuri de gradul doi, eczeme, rani si vinatai).
Este de asemenea o sursa de flavonoizi, niste antioxidanti puternici care previn distrugerea celulelor, cauzata de radicalii liberi. Astfel, calitatile sale antioxidante si actiunea asupra radicalilor liberi responsabili pentru procesul de imbatrinire celulara sint exploatate in cosmetica.
A fost demonstrata actiunea sa impotriva efectelor anumitor infectii virale (herpes) si este folosit impotriva cariilor dentare si paradontopatiilor (datorita proprietatilor antibacteriene si anestezice).
Veninul de albine
Veninul de albine este administrat cu ajutorul acului sau chiar prin intepatura propriu-zisa a albinei.
Analiza chimica arata ca veninul contine un numar de substante antiinflamatorii si imunostimulatoare puternice, inclusiv fermentii de tipul adolapinului si melitinului. Pretins a fi de sute de ori mai puternic decit hidrocortizonul, melitinul stimuleaza productia de cortizol (hormon principal al corticosuprarenalei, secretat numai la nivelul straturilor interne), care are de asemenea si o actiune antiinflamatorie.
Desi veninul de albine poate cauza reactii dureroase sau chiar alergii, este folosit cu succes ca medicament in tratarea bolilor care implica inflamatii, cum ar fi osteoartrita (afectiune inflamatorie a unui os si a articulatiei sale), impotriva durerilor reumatismale (reumatism muscular, lumbago, torticolis - reumatism localizat la muschii cefei, care face ca miscarile gitului sa devina prea anevoioase si dureroase), nevralgie reumatica (sciatica), artrita reumatica.
Datorita proprietatilor sale antiinflamatorii, veninul de albine este folosit de asemenea in mod curent in tratarea bolilor precum artrita, bursita, tendinita. Este de asemenea folosit pentru a inlatura durerile cronice de spate si git. Unii terapeuti considera ca veninul de albine este extrem de benefic si in tratarea depresiilor, pentru cicatrizarea ranilor si diminuarea cicatricelor. In sprijinul acestei teorii vine faptul ca veninul de albine contine enzime puternice care pot patrunde prin tesutul cicatrizat.
S-a constatat ca terapia pe baza de venin de albine duce la diminuarea spasmelor si a extenuarii pacientilor care sufera de scleroza in placi si conduce la cresterea gradului de stabilitate al pacientului.
Terapia pe baza de venin de albine
Terapia pe baza de venin de albine este cea mai complexa dintre toate tipurile de apiterapie. Trebuie sa faceti intotdeauna un test alergic inainte de a incepe un astfel de tratament si trebuie neaparat sa consultati un specialist avizat. Deoarece veninul de albine nu este inrudit cu cel al viespilor sau al altor specii, o alergie la acestea din urma nu elimina neaparat posibilitatea de a urma o terapie bazata pe venin de albine. Totusi, este indicata o testare si o stricta supraveghere in toate cazurile. (In cele din urma, veti invata cum sa urmati tratamentul acasa, fie indrumati de o alta persoana, fie de unul singur.)
In ce consta tehnica propriu-zisa a folosirii terapiei pe baza de venin de albine
In cadrul terapiei pe baza de venin de albine, veninul este administrat prin injectare, fie cu acul sau prin intepatura albinei. Desi unii specialisti injecteaza veninul cu un ac hipodermic, exista si terapeuti care prefera sa plaseze in acelasi timp mai multe albine pe pielea pacientului cu ajutorul unei pensete si sa le permita sa il intepe. Albinele sint plasate foarte aproape de incheieturi, de muschi sau o alta parte a corpului care necesita tratament.
In mod evident, intepatura de albina poate fi un pic dureroasa, dar acest lucru nu trebuie sa va nelinisteasca sau sa va sperie. De fapt, intepatura de albina este mult mai putin dureroasa decit cea de viespe. Gradul de disconfort se bazeaza de fapt pe gradul de sensibilitate la durere. Prima intepatura este intotdeauna mai dureroasa si greu de suportat, pentru ca persoana in cauza nu stie la ce sa se astepte. O data ce pacientul experimenteaza durerea respectiva, tratamentul devine mult mai usor de suportat.
Indiferent daca efectuati un tratament pe baza de venin de albine prin injectare sau prin intepatura, puteti sa va asteptati sa simtiti un disconfort local - inflamare, intarire a zonei, durere sau furnicaturi. Insa terapeutul dvs. va plasa pe locul respectiv afectat un saculet cu gheata pentru a reduce aceste simptome cit de repede posibil.
Durata tratamentului
In cazul disfunctiilor mai simple, sint necesare doua sau trei sedinte cu doua pina la zece intepaturi pe sedinta. In cazul bolilor complexe, cum ar fi scleroza in placi, puteti avea nevoie de mai mult de trei sedinte pe saptamina (cu doua pina la trei intepaturi pe sedinta) timp de sase luni sau mai mult.
Folosirea si a celorlalte tipuri de apiterapie
Pentru a beneficia si de celelalte tipuri de apiterapie, nu este necesar sa consultati un terapeut. Polenul si laptisorul de matca sint disponibile in farmacii sub forma de capsule, pudre, creme si lotiuni pentru administrare orala sau uz extern. Mierea bruta si propolisul se gasesc in magazinele cu produse naturiste. Deoarece in cazul produselor apicole este intotdeauna posibil sa apara reactii alergice, trebuie sa actionati cu grija in cazul in care nu stiti sigur daca suferiti de o posibila alergie sau nu.
Precautii
• Adeptii tipului de terapie pe baza de venin sint de parere ca majoritatea reactiilor alergice atribuite veninului de albine sint de fapt reactii adverse la veninul de viespe. Totusi, daca sinteti alergic la veninul de albine trebuie sa aveti foarte mare grija daca doriti sa va expuneti acestui tip de terapie si este necesar sa consultati un specialist avizat.
• Sucurile de fructe contin de cele mai multe ori polen de albine sau alte produse apicole, pe post de indulcitori. Daca sinteti alergici, aceste bauturi va pot cauza reactii extrem de periculoase pentru organism. Trebuie sa stiti ce ingrediente contine bautura dvs. inainte de a o consuma.
• Daca suferiti de boli de inima, hipertensiune, tuberculoza sau diabet evitati sa va expuneti unui astfel de tip de terapie.
• Copiii care au mai putin de un an nu trebuie sa consume nici un fel de tip de produse apicole, deoarece contin bacterii ce le pot fi daunatoare organismului lor inca fragil.
• Persoanele care intimpina probleme in ceea ce priveste sistemul imunitar trebuie sa fie precaute cind consuma miere bruta, pentru ca aceasta contine ciuperci cauzatoare de infectii.
• Nu s-a stabilit inca un anumit nivel de dozaj pentru produsele apicole, de aceea trebuie avuta grija in ce cantitati le consumam.
Argumente pro si contra
Oamenii de stiinta de azi pun in balanta argumentele pro si contra folosirii miraculoaselor produse apicole. Cercetarile stiintifice care au inceput cu citeva decenii in urma si experimentele recente din spitalele din Europa, Statele Unite si in special Orientul indepartat si China au scos la iveala efecte terapeutice incontestabile care deschid drumuri catre noile cercetari din domeniul medical si confera apiterapiei un loc important printre celelalte terapii alternative aparute in peisajul medicinii moderne.