In anul 2001 am fost diagnosticata cu anorexie nervoasa,am apelat la ajutor de specialiate si am reusit sa scap in mare parte dar consider eu ca nu m-am vindecat complect deoarece in unele momente cand ma simt singura, neinteleasa sau cand ma confrunt cu probleme mai mari, legate de viata in general, ma refugiez in mancare dupa care ma fortez sa elimin . Reusesc sa ma controlez uneori dar senzatia de \\\"gol pe care o simt in suflet ma face sa caut sa il umplu\\\". Sunt foarte constienta de tot ceea ce mi se intampla insa pana acuma am incercat diferite metode de a-mi invinge acesta \\\"dependenta\\\" o numesc eu .Incerc sa gandesc rational , perseverez si cu toate acestea simt ca nu am vvoiinta suficienta. Pe plan profesional am reusit sa imi indeplinesc obiectivul acela de a-mi gasi un loc de munca dupa terminarea facultatii ,care sa imi placa si sa obtin satisfactii. Toata lumea din jurul meu ma admira pentru talentele mele , pentru abilitatile mele dre comunicare, eficienta activitatii si rezultate insa eu dupa ce ma intorc de la munca ma simt foarte rau si singura . Prieten nu reusesc sa am cu toate ca sunt admirata pentru faptul ca nu am incredere . Stiu foarte bine si sunt constiienta ca totul porneste de la neincrederea propria persoana . M-am documentat despre tot ce tine de boala pe care am avut-o si pe care cred ca o am inca doar ca ameliorata in sensul ca nu prezint intreaga psihopatologie insa mai am ramas cu unele. Sunt o persoana care incerc sa ascund realmente ce simt in interior si afisez o atitudine pozitiva celor din jur . Tot timpul m-am simtit vinovata ca m-am nascut in familia mea si mi-a fost rusine de ea si parca vreau sa nu imi cunoasca nimeni originile sa nu ma compare cu ei.Tot timpul am fost o luptatoare chiar si cand m-am imbolnavit in 2001 din propria initiativa am mers la medic sa caut o solutie sa ies din problema aceasta , a fost forte greu nici nu vreau sa ma gandesc la faptul ca aveam 36 kg si eu ma vedeam \\\"grasa\\\", stiam ca gandesc eronat dar efectiv nu am gasit metode de a depasi situatia. Azi sunt mai bine dar nu vindecata complect , am menstruatie, nu am probleme de sanatate , nu am ganduri suicidare insa as vrea sa stiu daca ma voi vindeca complect vreodata ? Mi-e frica uneori sa nu fiu anorexica si bulimica ca inainte si sa imi distrug viata pentru ca nu am pe nimeni langa mine , familia mea e dezbinata si m-am departat de ei poate a contat lucrul acesta in inceputul vindecarii mele , nu stiu exact. Ma ingrijorez sau nu degeaba? Astept un sfat ?
Multumesc