Apropierea sexuala presupune, in conditii naturale, o atractie sexuala. Care sunt stimulii implicati in acest proces? Participarea diferitelor organe de simt este inegala la specii diferite si, in specia umana, la indivizi diferiti.
Stimulii vizuali sunt importanti pentru recunoasterea dupa forma si miscare a exemplarelor care apartin speciei. Dar, in afara notelor de recunoastere (care atesta familiarizarea posibila cu organismul strain), exista - adusi de vaz - "stimuli cheie", cu rol propriu-zis excitant care declanseaza scheme de comportament innascute, instinctuale. Pentru masculul-om, "stimuli cheie" care semnaleaza prezenta unei femele-om sunt elementele somatice numite popular excitante, cum sunt sānii, linia soldurilor, coapsele.
Ochiul este un receptor "de distanta". Dintre receptorii "de aproape", o mare insemnatate revine celor olfactivi. Mirosul este un simt chimic, foarte fin la multe animale (macrosmatice), cum sunt cainele si pisica. Oamenii sunt animale microsmatice la care, pentru orientare, un rol major il au distanto-receptorii, ca vazul si auzul. Portiunea din creier legata de miros (rinencefalul) este subordonata functional zonelor mai "recente" din scoarta cerebrala (neocortexul), dar pare semnificativ faptul ca rinencefalul este intim conectat cu viata afectiva si cu cea a organelor interne. In realitate, si pentru om mirosul este un simt major, daca nu de orientare, oricum de apreciere si de intensificare sau de inhibare a unor comportamente. Si noi putem recunoaste o anumita persoana dupa urmele sale odorante. Si noi acceptam sau refuzam apropierea cuiva pe baza acestui criteriu. Masurile de igiena corporala sunt puternic sprijinite de catre tendinta la confort olfactiv.
Fiziologia comparata ne arata ca la unele insecte semnalele odorante sunt folosite in semnalizarea la distanta a prezentei individului apt pentru procreatie si ca la unele mamifere ele joaca rolul esential in marcarea teritoriului, dar si in atractia sexuala. Astfel de mesageri chimici, analogi hormonilor, au fost numiti feromoni.
Auzul poate interveni si el in generarea unei atractii catre altul. Nu ma refer aici la ceea ce se vehiculeaza prin cuvinte, ci la aspecte de intonatie, timbru, muzicalitate (vocea placuta sau neplacuta), pe scurt aspecte care pot caracteriza un individ si care ne permit sa-l recunoastem. Trebuie sa subliniez ca stimulii la care m-am referit aici alcatuiesc structuri dinamice. Nu frumusetea "de statuie" este atractiva, ci corpul viu in miscarile sale, in gestualitatea si in mimica sa. De fapt, deosebim frumuseti "statice" (despre care vorbea Baudelaire in cunoscutul sau sonet) si frumuseti "dinamice" (al caror farmec exista in si prin miscare). In orice caz miscarile individului de sex opus au o certa valoare de excitant sexual, cum o arata exhibarile de "parada" de la pasari (paun, curcan, cocos de munte). |
